La un an de la ziua care a zguduit scena politică din România, 6 decembrie rămâne un reper al tensiunilor și întrebărilor la care politica românească încă nu a oferit răspunsuri clare.
Decizia CCR de a anula alegerile prezidențiale din 2024, după ce validarea rezultatelor primului tur, a declanșat o criză a încrederii fără precedent. Nu a fost vorba doar despre un act juridic, ci despre un seism care a pus sub semnul întrebării funcționarea mecanismelor democratice și independența instituțiilor.
Perioada care a urmat anulării a fost dominată de: negocieri tensionate între partide, proteste spontane, o polarizare accentuată a societății și un nou proces electoral care a întâmpinat, la rândul său, suspiciuni și contestări.
Încrederea în instituțiile electorale s-a prăbușit la cote minime, iar românii au devenit mai sceptici față de transparența proceselor politice.
La un an distanță, rămâne întrebarea esențială: de ce un scrutin prezidențial a fost anulat într-o etapă atât de avansată?
Nicușor Dan spune că există dovezi și indicii serioase privind interferența externă în procesul electoral — unele referitoare la conturi/firme rusești — dar că nu avem încă o versiune finală, validată și exhaustivă a ceea ce s-a întâmplat. Președintele promite că va face public raportul complet „la momentul potrivit”.
Pentru ca democrația să se întărească, nu este suficientă organizarea unor noi alegeri. Este nevoie de transparență reală, responsabilitate politică și un angajament ferm al instituțiilor pentru corectitudine și stabilitate.
6 decembrie rămâne o lecție. Una care încă nu a fost pe deplin înțeleasă.
