
Originea sărbătorii se leagă de anul 326, când Sfânta Elena, mama împăratului Constantin cel Mare, a descoperit la Ierusalim Crucea Domnului. Mai târziu, în 335, patriarhul Macarie al Ierusalimului a înălțat solemn Crucea înaintea credincioșilor. Tot pe 14 septembrie se amintește și readucerea ei la Ierusalim în anul 629, după ce fusese recuperată din mâinile perșilor de împăratul Heraclius.
Este zi de post aspru, în care credincioșii nu consumă carne, lactate sau ouă, ca semn de pocăință.
În biserici se săvârșesc slujbe speciale, iar Sfânta Cruce este așezată spre închinare în mijlocul lăcașurilor de cult.
În popor, sărbătoarea este cunoscută și ca Ziua Crucii sau Cârstovul Viilor, marcând începutul toamnei și culesul roadelor. Credincioșii duc la biserică busuioc, mentă, cimbru sau alte plante de leac pentru a fi sfințite, acestea fiind apoi păstrate în casă ca ocrotitoare.
Se spune că din această zi șerpii și insectele încep să se retragă, iar natura intră în pregătirea pentru iarnă.
[related_category_links]
Tradiția recomandă ca în această zi să nu se lucreze la câmp, să nu se facă treburile grele ale gospodăriei și să se acorde timp rugăciunii. De asemenea, se evită petrecerile și excesele alimentare, fiind o zi de post și reculegere.
👉 Înălțarea Sfintei Cruci ne amintește că prin jertfă și credință se dobândește biruința asupra greutăților vieții, iar Crucea rămâne semnul speranței și al iubirii lui Hristos pentru oameni.