Cultura
Originea Zilei Limbii Române: Ziua Limbii Române a fost stabilită prin lege în România în anul 2013, iar în Republica Moldova, aceasta a început să fie sărbătorită începând cu anul 1990, sub denumirea „Limba Noastră”. Alegerea datei de 31 august este simbolică, deoarece corespunde cu data la care, în 1989, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat legea prin care limba română, cu grafie latină, a fost declarată limbă oficială a țării.
Semnificația Zilei: Ziua Limbii Române este un prilej pentru români de pretutindeni de a-și exprima respectul și dragostea față de limba maternă, un element esențial al identității lor culturale. Limba română este una dintre cele mai vechi limbi latine, cu o istorie bogată și o evoluție care a fost influențată de multiple culturi și popoare de-a lungul secolelor.
Cum se sărbătorește: De Ziua Limbii Române, în România și în Republica Moldova, dar și în comunitățile românești din întreaga lume, au loc diverse manifestări culturale, cum ar fi:
Această zi este o ocazie excelentă de a reflecta asupra importanței păstrării și promovării limbii române, atât pentru cei care trăiesc în țările de origine, cât și pentru diaspora. De asemenea, este un moment de mândrie națională, de celebrare a patrimoniului cultural românesc și de încurajare a transmiterii acestui patrimoniu generațiilor viitoare.
Analiză profundă de personalitate. Întrebări unice la fiecare încercare.
...
Limba noastră – de Alexei Mateevici
Limba noastră-i o comoară
În adâncuri înfundată
Un șirag de piatră rară
Pe moșie revărsată.
Limba noastră-i foc ce arde
Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste.
Limba noastră-i numai cântec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zări albastre.
Ecuații, logică pură și IQ vizionar. Demonstrează-ți valoarea!
Dovedim genialitatea în fiecare zi
Se certifică abilitățile intelectuale de excepție ale posesorului
...
Limba noastră-i graiul pâinii,
Când de vânt se mișcă vara;
In rostirea ei bătrânii
Cu sudori sfințit-au țara.
Limba noastră-i frunză verde,
Zbuciumul din codrii veșnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeșnici.
Nu veţi plânge-atunci amarnic,
Că vi-i limba prea săracă,
Şi-ţi vedea, cât îi de darnic
Graiul ţării noastre dragă.
Limba noastră-i vechi izvoade.
Povestiri din alte vremuri;
Și citindu-le ‘nșirate, –
Te-nfiori adânc și tremuri.
Limba noastră îi aleasă
Să ridice slava-n ceruri,
Să ne spuie-n hram și-acasă
Veșnicele adevăruri.
Limba noastră-i limbă sfântă,
Limba vechilor cazanii,
Care o plâng și care o cântă
Pe la vatra lor țăranii.
Înviați-vă dar graiul,
Ruginit de multă vreme,
Ștergeți slinul, mucegaiul
Al uitării ‘n care geme.
Strângeți piatra lucitoare
Ce din soare se aprinde –
Și-ți avea în revărsare
Un potop nou de cuvinte.
Răsări-va o comoară
În adâncuri înfundată,
Un șirag de piatră rară
Pe moșie revărsată.
