Stagflația – dușmanul tăcut al economiei: ce este, de ce apare și cum ne poate afecta

Cuvântul stagflație a revenit tot mai des în discursul economic global, mai ales în perioadele în care inflația rămâne ridicată, iar creșterea economică încetinește.
Este un termen care sperie economiștii și guvernele deopotrivă, pentru că reprezintă una dintre cele mai dificile combinații macroeconomice: inflație mare, stagnare economică și șomaj în creștere.

Pe scurt, stagflația este o criză în care prețurile cresc, dar veniturile nu țin pasul, iar economia pare blocată într-un cerc vicios.

Ce înseamnă, de fapt, stagflația?

Termenul provine din combinarea cuvintelor stagnare și inflație.
Este o situație rară, dar extrem de periculoasă, în care:

  • prețurile bunurilor și serviciilor cresc rapid (inflație mare);

  • producția și investițiile scad (stagnare economică);

  • șomajul crește, iar puterea de cumpărare se prăbușește.

Acest fenomen contrazice teoriile economice clasice, care susțin că inflația și stagnarea nu pot coexista – însă istoria a dovedit contrariul.

Cum apare stagflația

Economiștii identifică mai multe cauze posibile:

  1. Șocuri de ofertă – de exemplu, creșterea bruscă a prețurilor la energie sau materii prime (așa cum s-a întâmplat în criza petrolului din anii ’70).

  2. Politici monetare greșite – atunci când băncile centrale tipăresc prea mulți bani, iar productivitatea nu crește.

  3. Dezechilibre structurale – piețe rigide, birocrație excesivă, lipsa investițiilor în inovație.

  4. Contexte geopolitice – războaie, pandemii, sancțiuni economice sau crize comerciale.

De obicei, stagflația apare după o perioadă de șocuri externe (precum războiul din Ucraina, criza energetică globală sau inflația post-pandemie) care pun presiune atât pe prețuri, cât și pe economie.

Cum afectează economia și populația

Stagflația are efecte negative în lanț:

  • salariile reale scad, chiar dacă nominal pot crește;

  • firmele amână investițiile;

  • creditele devin mai scumpe, dar și mai greu de accesat;

  • bugetele publice se tensionează, iar statul are tot mai puțin spațiu fiscal.

Pentru cetățeanul obișnuit, stagflația se simte în fiecare zi: alimente mai scumpe, facturi mai mari, bani mai puțini rămași la final de lună.

Exemple istorice și context actual

Cel mai cunoscut episod de stagflație a fost în anii ’70, când prețul petrolului s-a triplat, iar economiile din SUA și Europa au intrat într-o combinație letală de inflație și șomaj.

Astăzi, mulți economiști avertizează că economia globală se apropie de un nou risc stagflaționist, din cauza inflației persistente, a costurilor energetice ridicate și a tensiunilor geopolitice prelungite.
În Europa, creșterea economică rămâne lentă, în timp ce inflația de bază este încă peste ținta băncilor centrale.

Cum poate fi combătută stagflația

Problema stagflației este că nu are un remediu simplu.
Dacă reduci inflația prin creșterea dobânzilor, riști să agravezi recesiunea.
Dacă stimulezi economia prin cheltuieli publice, riști să accelerezi inflația.

Totuși, soluțiile eficiente includ:

  • politici fiscale prudente, orientate spre investiții productive;

  • stimularea inovației și a competitivității;

  • diversificarea surselor de energie;

  • investiții în educație și infrastructură;

  • măsuri de protecție pentru categoriile vulnerabile.

Pe termen lung, cheia este productivitatea – singurul motor real care poate susține creșterea fără inflație excesivă.

Citește și...