

Sfântul Spiridon s-a născut în Cipru, într-o familie simplă de păstori, în secolul al III-lea. Încă de tânăr, s-a remarcat prin virtute și bunătate. După ce și-a întemeiat o familie, a ales să urmeze calea slujirii lui Dumnezeu, fiind hirotonit preot. După moartea soției, a devenit episcop al Trimitundei, oraș situat în Cipru.
Deși avea o poziție bisericească importantă, Sfântul Spiridon și-a păstrat stilul de viață modest, continuând să își îngrijească oile și să ajute pe oricine îi cerea ajutorul. El a participat la Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325), unde s-a remarcat printr-o apărare simplă, dar puternică a dogmei Sfintei Treimi.
Sfântul Spiridon este cunoscut pentru numeroasele sale minuni. Printre cele mai cunoscute se numără:
După adormirea sa în Domnul, moaștele Sfântului Spiridon au devenit un izvor nesecat de minuni. Acestea sunt păstrate în Catedrala Sfântul Spiridon din Corfu, Grecia. Ele sunt considerate făcătoare de minuni, iar Sfântul este numit „Sfântul care merge”, deoarece veșmintele sale sunt schimbate periodic, fiind găsite uzate, ca și cum ar fi mers să ajute pe cei în nevoie.
În tradiția românească, Sfântul Spiridon este cunoscut ca ocrotitor al celor săraci și bolnavi. Credincioșii îl cinstesc prin post, rugăciuni și fapte bune, având credința că mijlocirea sa aduce sănătate și prosperitate.