
La finalul anului 2025, sportul românesc a fost zguduit de un schimb dur de poziții publice între doi foști mari sportivi, astăzi actori activi în spațiul public. Pe de o parte, Daniela Ghiță, care a publicat pe pagina sa de Facebook un text amplu, susținut de cifre și documente, în care acuză capturarea bugetelor sportive de către canotaj și de către Elisabeta Lipă. Pe de altă parte, Elisabeta Lipă, care a răspuns tot pe Facebook, tot la final de an, cu un mesaj centrat pe rezultate, medalii și clasamente oficiale.
Cele două intervenții nu sunt simple opinii. Ele conturează două viziuni radical diferite asupra modului în care ar trebui finanțat sportul românesc: una axată pe echitate, distribuție și masă largă de practicanți, cealaltă pe performanță măsurabilă și rezultate internaționale.
În postarea sa de pe Facebook, publicată la finalul anului 2025, Daniela Ghiță lansează una dintre cele mai dure acuzații formulate vreodată în spațiul sportiv românesc: canotajul ar fi devenit un „sport de stat”, finanțat disproporționat din bani publici, în detrimentul întregului ecosistem sportiv.

Postare facebook Daniel Ghita
Textul este construit ca un rechizitoriu. Ghiță invocă date ANS și COSR, rapoarte ale Curții de Conturi și evoluții bugetare pe mai mulți ani. Potrivit acestor date, Federația Română de Canotaj ar fi beneficiat de cele mai mari alocări bugetare din istoria sportului românesc, în condițiile în care numărul sportivilor activi este extrem de redus comparativ cu alte discipline.
Acuzația centrală nu este lipsa performanței, ci disproporția. Ghiță insistă că un sport practicat de 25–50 de sportivi nu poate justifica absorbția a peste 60% din bugetul COSR și sume totale de ordinul milioanelor de euro anual, în timp ce discipline cu mii de copii sunt subfinanțate.
Un element-cheie al mesajului Danielei Ghiță este evoluția bugetelor. Ea indică o creștere de peste 4.000% a finanțării canotajului într-un interval de câțiva ani, corelată direct cu perioada în care Elisabeta Lipă a ocupat funcții-cheie: ministru, conducător ANS, vicepreședinte COSR și președinte al Federației Române de Canotaj.

Pagina de facebook Daniel Ghita
Textul ridică explicit problema conflictului de interese, sugerând că aceeași persoană ar fi avut capacitatea de a influența decizia, alocarea și validarea bugetelor. În logica autorului, nu este vorba despre un accident administrativ, ci despre o direcționare sistematică și preferențială a banilor publici.
Un aspect important: Daniela Ghiță precizează în mod repetat că nu contestă rezultatele sportive ale canotajului. Critica sa vizează altceva: ideea că performanța unui sport nu poate justifica îngroparea financiară a celorlalte.
Mesajul devine astfel unul mai larg, despre rolul social al sportului. Ghiță vorbește despre copii care plătesc pentru a face sport, baze închise, antrenori plecați din țară și un sistem care ar fi devenit profund inechitabil. În această viziune, canotajul nu este problema în sine, ci simbolul unui sistem dezechilibrat.
În contrast, mesajul publicat de Elisabeta Lipă pe pagina sa de Facebook, tot la finalul anului 2025, evită complet polemica directă. Nu există referiri la acuzații, la conflicte de interese sau la bugete. Răspunsul este construit exclusiv pe rezultate.
Lipă invocă date oficiale publicate de Agenția Națională pentru Sport și susține că, în 2025, canotajul a fost din nou sportul care a adus cele mai multe medalii României în probe olimpice. Sunt menționate 35 de medalii obținute la nivel de seniori, tineret și juniori, la competiții majore.

Postare facebook Elisabeta Lipa
Mesajul este unul de celebrare și recunoștință. Accentul cade pe munca în echipă, sacrificiu, continuitate și ideea de „familie” sportivă. În această narațiune, finanțarea este implicit justificată de rezultate.
Analiza comparativă a celor două texte arată că ele nu se contrazic direct, pentru că nu discută același lucru. Daniela Ghiță vorbește despre sistem, Elisabeta Lipă despre vârf. Una discută despre distribuția banilor publici, cealaltă despre eficiența lor în termeni de medalii.
Este, de fapt, un conflict între două filozofii de politică sportivă. Prima susține că sportul trebuie să fie, înainte de toate, un instrument social, larg accesibil. A doua afirmă, implicit, că performanța internațională este criteriul central de evaluare.
Dincolo de ton, miza reală a disputei este decizia. Cine stabilește criteriile de finanțare? Cât contează masa de practicanți și cât contează podiumul? Este legitim ca un sport cu participare restrânsă să concentreze cea mai mare parte a bugetului național?

Pagina de facebook Elisabeta Lipa
Textul Danielei Ghiță sugerează că aceste decizii au fost luate netransparent și personalizat. Textul Elisabetei Lipă sugerează că rezultatele confirmă corectitudinea direcției urmate.
Disputa nu este, în esență, despre canotaj. Este despre modelul de dezvoltare al sportului românesc. Despre dacă acesta trebuie să fie unul elitist, orientat spre medalii, sau unul echilibrat, orientat spre masă și sustenabilitate.
Faptul că ambii protagoniști aleg să comunice exclusiv pe Facebook, la final de an 2025, arată și lipsa unui cadru instituțional credibil de dezbatere. Rețelele sociale devin tribunale publice, iar sportul ajunge subiect de conflict politic, moral și financiar.
Între acuzația de „capturare a sportului românesc” și apărarea bazată pe medalii, adevărul complet rămâne fragmentat. Ancheta jurnalistică reală nu se încheie cu aceste două postări, ci abia începe.
Ceea ce este cert este că sportul românesc se află într-un moment de tensiune majoră. Iar întrebarea nu este cine are dreptate pe Facebook, ci dacă instituțiile statului sunt capabile să răspundă clar, documentat și transparent: după ce criterii sunt cheltuiți banii publici și în beneficiul cui.
vezi link postari:
Elisabeta Lipa – aici
Daniel Ghita – aici
[related_category_links]