

Copilul interior este o reprezentare simbolică a copilului care am fost. Include:
emoțiile neexprimate sau reprimate din copilărie,
nevoile care poate nu au fost împlinite (iubire, acceptare, siguranță),
amintirile noastre timpurii – atât cele frumoase, cât și cele dureroase.
Atunci când copilul interior este ignorat sau rănit, pot apărea: anxietate, frica de respingere, perfecționism, rușine profundă, lipsă de încredere în sine.
Iată câteva semne:
reacții emoționale intense la situații minore (ca și cum ai retrăi o rană veche)
sentimentul că nu ești „suficient” sau că trebuie să te dovedești mereu
dificultate în a stabili limite sau a spune „nu”
nevoia constantă de validare.
Pentru că acel copil încă influențează adultul de azi. Relațiile tale. Stima ta de sine. Capacitatea ta de a simți bucurie, libertate, joacă.
Vindecarea copilului interior nu înseamnă a te întoarce în trecut, ci a aduce lumină în prezent. A-i oferi acum ceea ce poate nu a primit la timp: ascultare, iubire, protecție.
Copilul tău interior nu a dispărut. Așteaptă. În liniște. Așteaptă să-l vezi, să-l auzi, să-l iubești.
Când începi această călătorie de reconectare, nu faci doar pace cu trecutul. Îți deschizi inima către cine ești cu adevărat. Și pas cu pas, devii propriul tău sprijin.
️ Întrebare pentru tine:
Ce i-ai spune copilului tău interior chiar acum, dacă l-ai avea în față?
Iată un exercițiu simplu, dar profund, pentru conectarea cu copilul tău interior:
Durată: 10–15 minute
Instrumente: o foaie de hârtie sau un jurnal, și un spațiu liniștit
Stai într-un loc unde nu vei fi deranjat. Închide ochii pentru un minut, respiră adânc de câteva ori și adu-ți aminte de tine când erai copil. Imaginează-ți cum arătai, ce îți plăcea, cum te simțeai.
Pe hârtie, începe cu:
„Dragul meu/Draga mea [numele tău mic sau o formă afectivă],”
Apoi, scrie liber. Poți include:
Ce simți acum față de el/ea.
Ce ai vrea să-i spui că nu i-a spus nimeni.
Ce îl/o asiguri că ai învățat și că ești acolo pentru el/ea acum.
Ce regrete ai sau ce i-ai fi dorit să trăiască diferit.
Exemplu:
„Îmi pare rău că ai simțit că nu ești suficient. Acum știu că erai perfect/ă așa cum erai. Te văd. Te iubesc. Și sunt aici pentru tine, mereu.”
După ce ai scris, închide ochii din nou. Imaginează-ți că îl/o ții în brațe, că îl/o mângâi sau doar că stai cu el/ea. Lasă-ți emoțiile să vină – nu le reprima.
Scopul: Acest exercițiu ajută la recunoașterea și validarea emoțiilor rămase în tine din copilărie. Îți reamintește că poți fi acum propriul părinte interior.