
Petrișor Peiu a lansat o analiză critică pe pagina sa de Facebook cu privire la proiectul mini-reactoarelor nucleare (SMR) de la Doicești și la situația generală din sistemul energetic românesc. Acesta acuză întreaga clasă politică de „neputință și neștiință”, subliniind că disputele actuale dintre partide demonstrează o lipsă totală de viziune economică și de management.
Petrișor Peiu arată că actuala criză este rezultatul unor decizii hazardate luate de fostele guvernări. Acesta explică faptul că PNL și USR au decis, cu acceptul PSD, renunțarea la centralele pe cărbune și la o parte din cele pe gaz pentru o „decarbonizare” de care România nu avea nevoie.
Pentru a înlocui o putere instalată de 1500 MW – 2000 MW, autoritățile au anunțat simultan o multitudine de proiecte uriașe:
Centrale pe gaz la Mintia, Turceni și Ișalnița (aprox. 3000 MW);
Două noi reactoare la Cernavodă (1400 MW);
Centrala pe gaz de la Iernut (430 MW);
Grupul de mini-reactoare nucleare (SMR) de la Doicești (462 MW);
Centrale hidro cu acumulare prin pompaj (Tarnița-Lăpuștești, Bicaz, Porțile de Fier – aprox. 2000 MW);
Parcuri fotovoltaice și eoliene de peste 5000 MW.
Analistul subliniază că executivul a risipit resursele financiare fără un plan concret, rezultatul fiind blocarea tuturor proiectelor, cu excepția primei faze a centralei de la Mintia (750 MW). În consecință, prețul energiei electrice din România a ajuns printre primele trei cele mai mari din Uniunea Europeană.
Deși recunoaște că România are nevoie de energie nucleară în mixul energetic, Peiu demontează proiectul de la Doicești prin date tehnice și financiare precise:
Cel mai mare cost de producție: Investiția de la Doicești se ridică la aproximativ 15 milioane USD/MW (7 miliarde USD în total pentru 6 mini-reactoare). Prin comparație, reactoarele noi de la Cernavodă ar costa 5 milioane USD/MW (tot 7 miliarde USD în total, dar pentru o capacitate triplă), în timp ce centralele pe gaz și hidrocentralele cu pompaj invers costă doar 1 milion USD/MW.
Tehnologie experimentală: Pe plan global nu există în prezent niciun mini-reactor în exploatare comercială, cu o singură excepție în Rusia. La Doicești, firma NuScale ar urma să instaleze primul exemplar construit din acest tip, motiv pentru care este și cel mai scump.
Peiu acuză autoritățile de neștiință deoarece ignoră indicatorii esențiali: puterea financiară mediocră a țării și LCOE (levelized cost of energy – costul nivelat al energiei pe termen lung), singurul parametru real de comparare a tehnologiilor.
În opinia analistului economic, România este blocată în prezent într-un cerc vicios din cauza politicianismului și a lipsei de profesionalism.
Țara noastră ar trebui să aleagă între Doicești și Cernavodă, însă ambele opțiuni prezintă probleme majore: la Doicești produsul nu există fizic încă, iar la Cernavodă tehnologia CANDU a fost abandonată la nivel mondial, nemaifiind produsă din 2007, existând un singur producător canadian care a externalizat licența unei firme chinezești.
Mesajul său se încheie cu o recomandare clară privind strategia pe care statul ar trebui să o adopte:
„Corect ar fi să facem centralele pe gaze și bateriile hidro cu pompaj invers și să AȘTEPTĂM câțiva ani (minim cinci) pentru a demara proiectul de la Doicești.”
foto: Facebook / Petrișor Peiu