O veche meteahnă a politicienilor o reprezintă “bunătatea” afișată în fața jurnaliștilor în anumite momente de sărbătoare. Paștele și Crăciunul sunt doar câteva dintre sărbătorile intens folosite pentru creșterea capitalului de imagine. Cu ușurință, aș încadra astfel de comportamente la “gunoi politic”.

Călin Cătălin, 30.04.2021

Este Vinerea Mare, o zi importantă pentru întreaga suflare creștină, o zi în care oamenii sunt invitați să privească către jertfa făcută de Iisus Hristos pentru mântuirea oamenilor. De fiecare dată, în preajma Sărbătorilor Pascale, suntem invitați să devenim mai buni cu noi, cu semenii noștri. Doar că această bunătate nu stă ascunsă într-o cutiuță pitită în interiorul nostru, o cutiuță special pregătită doar pentru ocazii speciale. Un fel de costum de nuntă, o rochie de mireasă. În mod normal, am putea sărbători trăirea bunătății în fiecare zi, doar că nu dobândim cunoașterea ei la naștere. E nevoie de un proces educativ în acest sens. Mama, tata, familia, în general, școala, prietenii, rudele sunt în raport de formare direct cu noi, iar interacțiunile acestea ne fac să apreciem momentele de bunătate sau pe cele de răutate. Mai târziu, aceste momente devin modul nostru de a fi. E greu, dar nu imposibil, să devii empatic cu suferința unui animal dacă ai fost crescut într-o familie, într-un mediu, în care animalele erau desconsiderate, chinuite sau chiar omorâte.

Clasa politică și dependența de imagine

Am criticat deseori pornirile celor care s-au ridicat pe suferință, pe nevoile celor din jur. Consider ca fiind o lipsă de respect să te arăți ca fiind salvatorul cuiva, a unei persoane sau a unui grup, atunci când procesul de întrajutorare nici nu a început, iar rezultatul nu există, nu e nici măcar schițat. De ce? Pentru că afișezi, mai degrabă, nevoia personală de a fi vizibil și apreciat chiar dacă menționezi că ești acolo cu un scop nobil. În fine, societatea românească a fost învățată de-a lungul timpului, chiar obligata, să reacționeze cu urale, să ovaționeze persoanele care, din mărinimia lor, întorceau din luxul lor și către masele sărace. Ceaușescu a avut în ultimul sau discurs un astfel de moment când a încercat să potolească o revolta crescândă cu o promisiune de mărire a unor sume de bani.  Politicienii de ieri și de azi se pare că nu au învățat mare lucru.

Piedone: Atentie, vine circul în sectorul 5!

Urmărind fluxul de informații oferit de unele canale de știri, aflu că primarul Sectorului 5, stimabilul domn Piedone, împreună cu doi artiști cunoscuți, merge la familiile sărace din zona Ferentari pentru a le oferi mâncare și câte ceva de îmbrăcat. Un veritabil spectacol de circ în care dresorul – primarul, le arată spectatorilor – telespectatorii, ce bine dresate sunt animalele lui – cetățenii săraci. Pentru că zâmbesc, tac sau îi mulțumesc, cetățenii mai primesc o bucățică de zahăr – cutiile cu minuni ca drept recompensă. Jalnic! În rest, acești cetățeni, oameni simpli, stau în niște maghernițe, în locații insalubre, trăiesc în sărăcie și, de cele mai multe ori, la limita legii. Domnul primar ar putea înțelege că investiția constantă în educație,  implementarea și urmărirea unor obiective simple de susținere a efortului material pentru menținerea copiilor în școli, cu o atentă îndrumare în găsirea unui loc de muncă, ar fi cu mult mai productiv pentru întreaga societate. Doar că niște cetățeni educați, la următoarea campanie, s-ar putea să-i adreseze niste întrebări la care el să nu aibă răspuns. Și, desigur, să nu fie ales. Da, procesul educativ este continuu de ambele părți, iar uneori e dificil de parcurs! Putem recompensa cu prezentarea publică rezultatele, inclusiv oamenii ce le-au obținut, nu lăudăroșenia sau acțiunile mici cu rol de înrobire și menținerea în sărăcie!