Pentru a putea răspunde unui astfel de comportament, în primul rând, trebuie să avem în vedere faptul că cel mic înlocuiește resursa cognitivă, gândirea, cu comportamentul.

Astfel, putem considera comportamentul agresiv un semnal de alarmă tras de cel mic arunci când posibilitățile sale de exprimare sunt limitate.

Caracterul educativ al relației părinte-copil este prezent nu doar atunci când in mod explicit ii spunem că trebuie să rețină ceva pentru că trebuie să învețe. Copilul va învața din fiecare interacțiune cu părintele.

De aceea, este nevoie să oferim o atenție sporită fiecărei intervenții pe care o avem și să nu o lăsăm la voia întâmplării.

Revenind la agresivitatea copiilor este nevoie să observăm sau sa înțelegem contextul în care s-a declanșat. Poate fi vorba de o competiție cu alt coleg sau o agresivitate la adresa lui, dacă acest lucru se întâmplă în drum spre școală.

De la primele semne ale acestei manifestări agresive, putem să intervenim într-un mod calm, fără să certăm copilul.

Ne oprim, îi transmitem că îl vom lăsa să își manifeste comportamentul, spunându-i că îl înțelegem și că îl putem ajuta să înțeleagă situația și să o depășească.

Este foarte important să ne păstram calmul și să ne intereseze mai puțin ce spun ceilalți de pe strada – vocea critica a străzii.

Dacă ne permite și îl ajuta pe cel mic, ne vom lăsa la înălțimea lui, îl vom lua in brațe și îl vom asigura că totul este in regulă.

Să ne spună despre ce e vorba și vom găsi împreună o soluție. Suntem o echipă!