Mecanism de apărare – În situații de traumă sau stres extrem, creierul poate modifica sau suprima amintirile pentru a proteja individul de suferință emoțională intensă. Acest lucru este frecvent întâlnit în tulburarea de stres posttraumatic (PTSD) și în amnezia disociativă.
Efectul dezinformării – Amintirile pot fi modificate de informații ulterioare, fie prin sugestii externe (de exemplu, întrebări capcană în interogatorii), fie prin expunerea la relatări distorsionate ale evenimentelor. Cercetările lui Elizabeth Loftus au demonstrat că oamenii pot fi influențați să își amintească detalii care nu au existat.
Consolidarea memoriei – De fiecare dată când ne amintim un eveniment, îl reconstruim, ceea ce poate duce la modificări involuntare ale detaliilor. În timp, aceste modificări pot duce la formarea de amintiri false, care par la fel de reale ca cele autentice.
Automanipularea – Mintea poate crea amintiri false pentru a menține o anumită imagine de sine sau pentru a justifica anumite decizii. De exemplu, cineva poate „uita” un comportament negativ propriu sau poate exagera un succes din trecut.
Această capacitate a minții poate fi utilă în unele cazuri (protejând persoana de traume severe), dar poate fi și periculoasă, ducând la convingeri false sau la interpretări greșite ale realității.
Astfel, amnezia funcțională este un tip de amnezie psihogenă cauzată de factori psihologici, cum ar fi stresul extrem, traumele emoționale sau tulburările psihice. Nu este rezultatul unei leziuni cerebrale sau al unei afecțiuni neurologice, ci mai degrabă al unui mecanism de apărare al minții împotriva unor amintiri dureroase sau a unei anxietăți intense.
