Era anul 1978, iar Bugorski lucra la acceleratorul de particule U-70 din Protvino, cel mai puternic din Uniunea Sovietică la acea vreme. În timpul unei verificări de rutină, mecanismele de siguranță erau dezactivate. În timp ce examina un echipament defect, un fascicul de protoni a fost eliberat exact în momentul în care fizicianul și-a apropiat capul.
Mai târziu, el avea să descrie senzația astfel: „Am văzut o lumină mai strălucitoare decât o mie de sori”.
Fasciculul a pătruns prin ceafa lui Bugorski și a ieșit prin partea stângă a feței, lăsând în urmă arsuri interne severe. Doza estimată de radiație primită era de 2.000–3.000 grays, de sute de ori peste limita letală pentru un om, doza letală fiind de doar 5 grays.
Efectele au fost dramatice:
partea stângă a feței a rămas paralizată;
și-a pierdut auzul la urechea stângă;
a dezvoltat crize epileptice;
a suferit inflamații și arsuri interne de-a lungul traiectoriei fasciculului.
Și totuși, împotriva tuturor așteptărilor, Bugorski a supraviețuit.
Categorii populare
Deși medicii se așteptau ca el să nu trăiască, Anatoli Bugorski a reușit nu doar să supraviețuiască, ci și să își continue cariera științifică. A obținut un doctorat și a rămas activ în cercetare, deși cu limitările cauzate de accident.
Povestea lui a fost ținută secretă de autoritățile sovietice timp de mulți ani, fiind cunoscută abia după căderea URSS. Astăzi, cazul lui este considerat unul dintre cele mai uimitoare exemple de rezistență umană în fața radiațiilor.
De-a lungul timpului, acceleratoarele de particule au fost privite cu fascinație și teamă. Totuși, niciun alt om nu a fost expus direct la un fascicul de energie atât de mare și a supraviețuit pentru a povesti experiența. Cazul lui Anatoli Bugorski rămâne, până azi, o anomalie medicală și științifică care continuă să fascineze lumea.
