
În perioada 12- 13 august 2026 am participat – în superba clădire a Primăriei Municipiului Iași – la Conferința „Diaspora românească – rădăcini și orizonturi” – o manifestare impresionantă care a reunit români din diferite colțuri ale globului (Marea Britanie, Franța, Germania, Italia, Grecia, Spania, Peru, Liban, SUA, Japonia, Elveția, San Marino, Ucraina, R.Moldova, România) și o seamă de oficialități – în frunte cu organizatorul principal, primarul Iașului, Mihai Chirica.
Aflată sub egida unor instituții reprezentative – Primăria Municipiului Iași, Institutul de Filologie Română „Alexandru Philipide” al Academiei Române Filiala Iași, Inspectoratul Școlar Județean Iași, Asociația România Levant, UNIFERO, Școala Românească de la Haga ș.a., conferința s-a desfășurat pe mai multe paneluri la care au participat reprezentanți ai Corpului Diplomatic și Consular al României, reprezentanți ai asociațiilor românești din diaspora, academicieni, scriitori, artiști plastici, mulți, foarte mulți români care trăiesc și muncesc în afara țării.
Conferința s-a axat pe identificarea unor exemple de bune practici în conecterea românilor din afara granițelor cu instituțiile publice din România, pe promovarea valorilor autentice, pe oferirea de soluții antreprenoriale. Au fost identificate proiecte culturale și educative de succes și s-au stabilit noi direcții de colaborare.
Numărul foarte mare de participanți (peste 100) dovedește interesul diasporei față de tot ceea ce ține de România și, de asemenea, dovedește nevoia sufletească de conectare cu țara. Este lăudabilă preocuparea autorităților de a organiza acest spațiu al dialogului, spațiu în care ideile și modelele de bune practici devin un bun al tuturor, unul multiplicabil, util, de succes.
Mulți vorbitori au avut discursuri memorabile, impresionante, valoroase, aș putea scrie o carte… Lia Anton m-a impresionat prin felul în care a moderat o bună parte a conferinței, Anca Cheaito, de asemenea și enumerarea ar putea continua… Moderatorii au fost realmente surprinși/asaltați de dorința de comunicare a participantilor. M-am îmbogățit și le mulțumesc tuturor!
Eu am prezentat câteva modele de bune practici pe care le-am intitulat „Cultura ne unește”. Consider că diaspora românească reprezintă una dintre cele mai importante resurse de promovare a culturii naționale dincolo de granițele țării. Păstrarea limbii și a tradițiilor, transmiterea valorilor culturale generațiilor tinere este o dovadă de patriotism, de iubire și respect față de țara în care te-ai născut. Proiectele dedicate copiilor și tinerilor din diaspora fixează/amplifică sentimentul de apartenență națională. Experiențele culturale și cele existențiale din diaspora românească au contribuit esențial de-a lungul timpului – și o fac și în continuare – la dezvoltarea unui model de gândire, de sincronizare și recuperare culturală, model în care unitatea în diversitate, inclusiv cea culturală, să fie tratată în mod constructiv, cu înțelepciune și empatie. Implicarea omului de cultură este binevenită, chiar necesară, aș spune, în momentele importante din istoria unui neam, (acum) momente în care literatura unește credințe, sprijină idei, creează modele.
Voi prezenta câteva modele de bune practici în ceea ce privește legăturile culturale pe care eu le am cu diaspora. O relației specială care a început acum mai bine de 10 ani și care continuă este cea cu comunitatea românească din Serbia; se concretizează în participări la simpozioanele internaționale din Belgrad, Pancevo, Vârșeț, Coștei, dedicate publicațiilor în limba română Libertatea și Lumina unde s-au prezentat comunicări importante valorizând conceptul continuității culturale românești în Voivodina, filon identitar puternic și de viitor. La revista Lumina sunt și redactor și public cronici literare despre scriitori români importanți precum Vasko Popa, Slavco Almăjan, Aurora Rotariu Planianin. Am fost invitată să-mi lansez diferite cărți, poezie, proză pentrtu copii, critică. Am participat în juriul Concursului Internațional „Cartea Anului Editorial Pancevo 2025”. La Ambasada României de la Belgrad s-a prezentat Antologia multilingvă Cele mai frumoase poezii, doamnelor în dar, coordonată de scriitoarea Mariana Stratulat, directoarea Casei de presă și Editură Libertatea, Pancevo, Serbia, volum în care am avut onoarea să fiu cuprinsă alături de scriitori de limbă română din 14 țări – o diversitate de voci, stiluri și idei într-o bogăție de nuanțe, un spațiu viu al dialogului poetic. Antologia a fost tipărită cu sprijinul Departamentului pentru Românii de Pretutindeni.
Toate aceste evenimente adună voci care se exprimă într-un limbaj al memoriei și apartenenței, demonstrând că literatura/cultura rămâne unul dintre cele mai sigure moduri de a păstra identitatea vie, dincolo de timp și granițe. Participanții, scriitorii – femei și bărbați, din generații și spații culturale diferite mizează pe armonia sugestiei, una în care frumosul nu este strigat, ci trecut prin filtrul cunoașterii, al lecturilor bogate, al refinamentului intelectual.
Au trecut doar 4 zile de când m-am întors din Serbia unde am participat la Festivalul Internațional de Poezie Vara – spațiul amintirii și al regăsirii – Coștei, Serbia, 8 august 2026 și încă sunt impresionată de căldura, prietenia și ospitalitatea întregii echipe care a organizat evenimentele. Trimit un gând bun poeților (din cele 11 țări) cu care m-am întâlnit în această suită de evenimente. De la Coștei a pornit acum 80 de ani, în 1946 o mișcare culturală a românilor care trăiau în Serbia, mișcare ce se va concretiza în Ziarul Libertatea (80 de ani) și în Revista Lumina (80 de ani în 2027).
Este important să promovăm evenimente, nume și fapte culturale, personalități importante, voci care contribuie substanţial la formarea convingerilor în domeniul valorilor adevărate, al conştiinţei românești pretutindeni: Vasko Popa, Slavco Almăjan, Radu Flora, Ioan Baba, Aurora Rotariu Planianin, Nicu Ciobanu, Mariana Stratulat, Valentin Mic – toți fac parte literatura Banatului sârbesc. Au fost și sunt promotori ai culturii românești din Voivodina.
Un alt exemplu de bune practici este colaborarea cu doamna profesoară Anca Cheaito, președinta Asociației România Levant – una dintre cele mai puternice voci ale identității românești din diaspora libaneză – (doamna este în sine o instituție, prin amploarea activităților); am realizat, în mai multe rânduri, spații culturale virtuale de întâlnire, atât în evenimentele prilejuite de edițiile Festivalului (on line) Primăvara românească, pretutindeni (organizator profesoara Marina Luiza Cristea– cât și prin dialogurile din emisiunile noastre (Văzul inimii, București România și Orient românesc – Beirut, Liban). În publicațiile din România și din Liban ne-am acordat reciproc spații consistente pentru eseuri, interviuri și cronici. Cultura a devenit, iată o punte între civilizații, un spațiu de întâlnire și împărtășire unde se exprimă diferitele fațete ale identității.
Anul acesta s-au împlinit 150 de ani de la nașterea lui Constantin Brâncuși, sculptorul român care a făcut cunoscută România în întreaga lume. Atelierul său de pe Rue de Montparnasse din Paris a fost centru de referință pentru avangarda pariziană dar și locul în care s-au întâlnit în gîndirea și arta culturală românească George Enescu, Theodor Pallady, Emil Cioran ș.a..Brâncuși este un exemplu, unul dintre nenumăratele talente/ minți uriașe ale diasporei românești. Pentru a-i cinsti memoria am participat la proiectul Educație pentru patrimoniu. Brâncuși – de la arta tradițională la tehnologia digitală, un proiect amplu inițiat de Asociația Culturală Flower Power (Președinte Anca Roxana Constantin) și finanțat de Ministerul Culturii, proiect în care am implicat 101 elevi din trei colegii din Slatina, Buzău și București. Ultima etapă a proiectului a avut loc recent la Târgu Jiu (5-7 august) – 10 elevi câștigători ai unui concurs de eseuri Descoperindu-l pe Brâncuși au vizitat Ansamblul Monumental Calea Eroilor și au participat la o serie de ateliere – experiențe de creație, învățare, explorare a noilor tehnologii. 10 elevi, 10 perspective despre Brâncuși, despre patrimoniu – care devine punct de plecare pentru creativitate, gândire critică și utilizare respunsabilă a tehnologiei.
În relația cu diaspora din Portugalia beneficiez de sprijinului doamnei Ambasador al României la Lisabona, Daniela Gâtman, cea care mi-a oferit oportunitatea de a mă întâlni cu cititorii de limbă română din Lisabona, dar și cu cei de limbă portugheză și pentru aceasta mi-a înlesnit traducerea în portugheză a volumului Hainele bradului o carte pentru copii. O nouă și frumoasă colaborare, în care literatura nu are frontiere și acesta e un lucru minunat.
Am, de asemenea, strânse legături culturale cu vecinii noștri din Bulgaria. Biblioteca Regională Liuben Karavelov din Ruse, Bulgaria (directoare, doamnaTeodora Evtimova) în cadrul Zilelor Autorilor Europeni – o inițiativă a Comisiei Europene – mi-a făcut onoarea de a mă invita în calitate de Autor European al Anului 2025, a organizat un eveniment, o întâlnire cu scriitorii bulgari care mi-au tradus poeziile și le-au cuprins în Almanahul scriitorilor europeni (Nadeto Radeva și Adrian Vasilev). Mi-a prilejuit, de asemenea, un dialog cu copiii vorbitori de limbă română din Ruse.
La Torino, în Italia, în cadrul unui eveniment în care am lansat o carte de poezie O cafea cu tine am întâlnit un grup de români preocupați de păstrarea folclorului, a dansului popular, a costumului popular și a tradițiilor. Spectacolul de muzică și de culoare nu-l voi uita. Nici pe micii dansatori care au încins scena, mici români trăitori în lumea mare.
În toate comunitățile românești din străinătate în care am fost invitată am fost interesată să cunosc poeți și să le citesc poezia. Despre unii dintre ei am și scris cronici. De ce? Pentru că poezia este, în opinia mea plămânul prin care el, poetul respiră, oriunde s-ar afla. Poezia este o realitate în sine, oricând și oriunde. Fie în diaspora, fie în România, poezia farmecă, bucură sufletul, dacă este bună.
Cultura este oglinda umanității. Ea atrage atenția asupra nevoii și capacității omului de a-și construi și de a-și apăra propria lume. Semnul de frumusețe, iubire și solidaritate, de apartenență întru cultură și limbă română reprezintă simbolurile tuturor acestor prețioase evenimente. Sunt poetă, cronicar literar și realizatoare de emisiuni de televiziune, am inițiat și/sau am participat la nenumărate evenimente și am deplina încredere în puterea literaturii/culturii de a uni oamenii, de a construi punți de înțelegere și de armonie. Parcurgând cu ochiul cronicarului literar toate antologiile în care am avut bucuria să fiu invitată (peste 30) privesc cu speranță spre viitor convinsă fiind că scrisul literar/cultura ne unește azi și o va face întotdeauna.
Evelyne Croitoru, 12.08.2026, Iași

