Astăzi îl desemnam scriitor al zilei pe Matei Vișniec (n. 29 ianuarie 1956, Rădăuți), poet și dramaturg român, activ în acest moment în Franța, cunoscut în special pentru scrierile sale în limba franceză. A studiat istoria și filozofia la Universitatea din București și a fost membru fondator al Cenaclului de Luni, coordonat de profesorul Nicolae Manolescu.
Pasiunea sa se hrănește din literatura pe care a citit-o, încă din copilărie. Este îndrăgostit și influențat de Franz Kafka, Fiodor Dostoievski, Edgar Allan Poe, Lautréamont, Jorge Luis Borges, Anton Pavlovici Cehov, Samuel Beckett.
A fost membru activ al Cenaclului de Luni, condus de Nicolae Manolescu. Înainte de 1989 i-au apărut în România: La noapte va ninge (Editura Albatros, 1980), Orașul cu un singur locuitor (Editura Albatros, 1982), Înțeleptul la ora de ceai (Editura Cartea Românească, 1984). Debutează în volum la Editura Albatros în 1980 cu culegerea de poeme La noapte va ninge. Publică mai multe grupaje de poezie, precum și fragmente de teatru, în principale reviste și ziare literare naționale și studențești: România literară, Luceafărul, Amfiteatru, Cronica, Viața Românească, Vatra, Echinox etc.
Opera dramatică – Piesele lui Matei Vișniec sunt traduse în peste 25 de limbi, enumerăm mai jos câteva:
- Angajare de clovn
- Mansardă la Paris cu vedere spre moarte
- Richard al III-lea se interzice, sau scene din viața lui Meyerhold
- Buzunarul cu pâine
- Femeia țintă și cei zece amanți
- Occident Express
- Extraterestrul care își dorea ca amintire o pijama
- Povestea regelui supărat pe clovn
Vă propunem spre lecturare poezia “Uluitor de frumoasă era” – de pe blogul http://poeziipenet.blogspot.com
Uluitor de frumoasă era – Matei Vișniec
“Fusese ea frumoasă și înainte de a îmbătrâni
dar acum adaosul de zile îi pria
și cu cât îmbătrânea cu atât devenea mai frumoasă
pielea ei părea incandescentă
blândețea i se revărsa pe față ca o cascadă
cuvintele ei erau din ce în ce mai rotunde
uluitor de frumoasă era ea îmbătrânind
orice atingere se prefăcea în sidef
în bucătărie, când spală vasele
farfuriile de tablă se transformau în argint
iar argintăria în veselă de aur
frumoasă, frumoasă era ea îmbătrânind
leoaica fără noroc, dar fericită.”
sursa: wikipedia.org
