Astăzi îl desemnăm scriitor al zilei pe Kenzaburō Ōe (n. 31 ianuarie 1935), romancier japonez, unul dintre marii prozatori japonezi ai secolului XX și un clasic al literaturii universale și laureat al Premiului Nobel pentru Literatură in1994.
Începe să scrie povestiri influențat de literatura franceză și cea americană, primul roman publicat fiind “Mugur ofilit, miel împușcat (1958).”
Dintre lucrările publicate enumerăm: Plânsul tăcut, Învață-ne să trecem peste nebunia noastră, Agenda unui curier, Jocul contemporanilor, O femeie ascultă copacul ploii, Scrisori către anii nostalgiei, O experiență personală, Strigătul tăcut.
Influența literaturii europene asupra operei lui Kenzaburō Ōe este “mărturisită” chiar de scriitor in cadrul discursului său de la Banchetul Nobel din 10 decembrie 1994.
“Sunt un japonez neobișnuit care și-a petrecut copilăria sub influența puternică a lui Nils Holgersson. Atât de mare a fost influența lui Nils asupra mea, încât a fost o vreme în care puteam să numesc frumusețile Suediei mai bine decât pe cele ale țării mele.”
Vă oferim spre lecturare un fragment din volumul “O experiență personală”:
“…Bird, căutând cu privirea în jur, descoperi pe peretele de lemn dinspre dormitor o reproducere după un tablou al lui Blake. O văzuse de nenumărate ori până atunci, dar nu o privise niciodată cu atenţie. Acum însă băgă de seamă că era o imagine puţin ciu dată. Dădea impresia de litografi e, dar era, de fapt, o acuarelă. Probabil că originalul fusese colorat, numai că reproducerea expusă acolo, înrămată într-un cadru mare de lemn, era toată cenușie. O piaţetă înconjurată de clădiri în stilul celor din Orientul Mijlociu. Cum în fundal plutește o piramidă stilizată, probabil că e vorba de Egipt. Lumina difuză a unui
asfi nţit sau a unui răsărit scaldă întreaga scenă. În piaţă e desenat un mort cu burta deschisă ca un pește, înconjurat de
bătrâni cu torţe și de niște femei cu copii în braţe. Dar lucrul cel mai important e o arătare uriașă care zboară pe deasupra
capetelor tuturor, cu ambele braţe desfăcute, încercând parcă să traverseze piaţa de-a curmezișul. Să fi e o fiinţă umană?
Trupul frumos și bine clădit e acoperit tot de solzi. Ochii plini de o durere tristă, fanatică și sinistră, gura atât de căscată,
încât parcă înghite și nasul – ca o gură de salamandră. Să fiedemon sau zeu? Bărbatul, cu solzii arzând, pare că se pierde
în zbor spre cerul de noapte întunecat și tulbure…
– Oare ce-o fi făcând? Poate chestiile alea care-i acoperă trupul nu sunt solzi, ci zalele unui soldat medieval…
– Ba cred că sunt solzi, în reproducerea în culori erau verzi și arătau mai mult a solzi. Iar el reprezintă ciuma care a venit
să-i ucidă pe toţi primii născuţi ai egiptenilor.
Bird nu știa mai nimic din Biblie. „O fi Fuga din Egipt“, se gândi. Era cumplit cât de grotesc arătau ochii și gura bărbatului cu solzi. Tristeţe, panică, uimire, osteneală, singurătate, până și hohote de râs ţâșneau la nesfârșit din ochii întunecaţi și din gura ca de salamandră.
– Nu-i așa că-i fermecător?
– Ţie-ţi place bărbatul ăsta cu solzi?
– Da, răspunse Himiko. Și îmi mai place să îmi închipui cum m-aș simţi dacă aș fi spiritul ciumei.
– Dacă tu ai fi spiritul ciumei, probabil că ochii și gura ta ar fi ca ale bărbatului cu solzi, spuse Bird, privind o clipă gura lui Himiko.
– Groaznic.
– Da, groaznic.
– Eu, de fiecare dată când mi se întâmplă ceva groaznic, mă gândesc că ar fi încă și mai rău dacă ar fi invers și eu aș pune pe altcineva într-o situaţie cumplită, și așa pot să-mi liniștesc mintea. Tu ce crezi, ţi s-a întâmplat vreodată să sădești în mintea cuiva o panică de aceeași intensitate cu cea mai înspăimântătoare pe care ai îndurat-o tu?”
sursa: wikipedia
