Astăzi îl desemnăm scriitor al zilei pe Marin Sorescu (n. 29 februarie1936, Bulzești, Dolj, România – d. 8 decembrie1996, București, România), scriitor român, membru titular (din 1992) al Academiei Române.

În cariera politică, a ocupat funcția de ministru al Culturii între anii 1993 și 1995, fără afiliere politică.

În perioada 1978-1990, Marin Sorescu a fost redactor-șef la revista craioveană Ramuri.

Opera sa literară cuprinde: 

Poezie:

Marin Sorescu debutează în 1964, la vârsta de 28 de ani, cu volumul de parodii “Singur printre poeți”. Până la moartea sa (în 1996) mai publică încă 23 de volume, devenind o figură marcantă a poeziei românești contemporane. În 1966 primește Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul “Poeme”, reușind să repete această performanță de încă 5 ori pe parcursul carierei sale.

Printre volumele cele mai cunoscute se numără “Tușiți” (1970), “Suflete, bun la toate” (1972), precum și ciclul de 4 volume intitulat “La lilieci” (1975, 1977, 1980, 1988), un univers poetic construit pornind de la un cimitir ce poartă acest nume.

Într-o postfață la volumul Tinerețea lui Don Quijote, Marin Sorescu susține că actul poetic constă în a avea curajul să-ți dezvălui subiectivitatea, „sufletul până în cutele lui cele mai întunecoase, spaimele și năzuințele cele mai intime” cu aspirația de a ieși din contingent, asemenea păsării care, petrecându-și majoritatea timpului într-un copac, nu cântă numai în și numai despre copac.

Înainte de 1989 nu a putut să apară volumul „Poezii alese de cenzură” (1991), dintre care cea mai cunoscută este poezia Casa sub observație.

Poezia lui Sorescu acoperă o zonă literară largă, stilul său ironic și degajat trezind în cititor spiritul ludic al copilăriei. De altfel multe dintre volumele sale sunt dedicate celor mici (“Unde fugim de acasă?” – 1967, “Cirip-ciorap” – 1993). La moartea scriitorului au rămas în manuscris cincisprezece volume, poezie, eseu, jurnal și roman.

Dramaturgie:

Dramaturgia lui Marin Sorescu abordează cu precădere tematica teatrului poetico-parabolic în trilogia ”Setea Muntelui de sare”, care cuprinde piesele Iona, Paracliserul și Matca. Paracliserul întruchipează tragedia artistului creator consumat de propria-i flacără ce nu lasă în trecerea sa prin lume decât impalpabile vestigii, niște „vorbe pe pereți.” Uneori autorul abordează fie teatrul contemporan, precum în Există nervi, teatrul istoric (în A treia țeapă și Răceala) sau comedii, precum Vărul Shakespeare, al căror armă primordială este chiar ironia mușcătoare, împrumutată din lirica soresciană.

Volume publicate:

• 1964 – Singur printre poeți
• 1965 – Poeme
• 1966 – Moartea ceasului
• 1968 – Tinerețea lui Don Quijote
• 1970 – Tușiți
• 1970 – Unghi
• 1972 – Singur printre poeți
• 1973 – Ocolul infinitului mic pornind de la nimic
• 1975 – Norii
• 1976 – Poeme Sorescu
• 1977 – Trei dinți din față
• 1972 – Suflete, bun la toate
• 1972 – Rame – Douăzeci și cinci de poezii
• 1973 – Astfel
• 1973 – Ocolul infinitului mic, pornind de la nimic
• 1976 – Descîntoteca
• 1978 – Sărbători itinerante
• 1979 – Ceramică
• 1982 – Fîntîni în mare
• 1984 – Drumul
• 1987 – Apă vie, Apă moartă
• 1989 – Ecuatorul și Polii
• 1991 – Poezii alese de cenzură
• 1994 – Traversarea
• 1995 – Lulu Și Gulu-Gulu : Versuri pentru copii, ilustrate de autor
• 1995 – Poemele tuturor tainelor
• 1996 – Din grădina copilăriei – Culegere de poezii pentru elevii din clasele I-IV
• 1996 – Moment poetic
• 1996 – Poezii
• 1997 – Puntea (Ultimele)
• 1998 – Efectul de piramidă
• 1973-1998 – La Lilieci (I-VI),
• 2000 – Scrînteala vremii
• 2000 – Încoronare

Literatură pentru copii

• 1966 – Unde fugim de-acasă? – Aproape teatru, aproape poeme, aproape povești
• 1987 – Cocostircul Git-Sucit
• 1998 – Diligența cu păpuși
• 2016 – Se mută circul înapoi – antologie de poezii pentru copii

Romane

• 1978 – Trei dinți din față
• 1982 – Viziunea vizuinii
• 1999 – Japița

Teatru

• 1968 – Iona
• 1970 – Paracliserul
• 1974 – Setea muntelui de sare
• 1976 – Matca – Piesă în trei acte
• 1980 – Teatru (Răceala, A treia țeapă)
• 1984 – Ieșirea prin cer (Iona, Paracliserul, Matca, Pluta Meduzei, Lupoaica mea, Există nervi, Răceala, A treia țeapă)
• 1992 – Vărul Shakespeare și alte piese (Luptătorul pe două fronturi, Casa evantai, Vărul Shakespeare)
• 1994 – Desfacerea gunoaielor

Vă propunem spre lecturare poezia “Am legat…”

Am legat…

Am legat copacii la ochi
Cu-o basma verde
Si le-am spus sa ma gaseasca.Si copacii m-au gasit imediat
Cu un hohot de frunze.Am legat pasarile la ochi
Cu-o basma de nori
Si le-am spus sa ma gaseasca.

Si pasarile m-au gasit
Cu un cantec.

Am legat tristetea la ochi
Cu un zambet,
Si tristetea m-a gasit a doua zi
Intr-o iubire.

Am legat soarele la ochi
Cu noptile mele
Si i-am spus sa ma gaseasca.

Esti acolo, a zis soarele,
Dupa timpul acela,
Nu te mai ascunde.

Nu te mai ascunde,
Mi-au zis toate lucrurile
Si toate sentimentele
Pe care am incercat sa le leg
La ochi.