Lewis Carroll (Charles Lutwidge Dogdson) s-a născut pe 27 ianuarie 1832 într-o familie cu 11 copii. Toți copiii erau stângaci și aveau probleme de vorbire. Din aceste motive, dar și pentru faptul că a crescut într-un mediu izolat, anglican și conservator, personalitatea lui Charles se va forma într-o modalitate cu totul ieșită din tipare.

Primii ani de școală i-a petrecut acasă. Încă de atunci a dovedit o inteligență deosebită: de la șapte ani putea citi o carte întreagă.

La 12 ani, a fost trimis la o școală particulară. În 1849 a intrat la Universitatea Oxford.

A murit la 14 ianuarie 1898 în Guildford.

Într-o epocă victoriană în care erau la modă povestirile sentimentale, Lewis Carroll a creat o literatură pentru copii marcată de fantezie, umor absurd și satiră. Scrierile sale cele mai apreciate din acest domeniu sunt:

• Alice în Țara Minunilor (Alice`s Adventures in Wonderland) (1865)
• Alice în Țara Oglinzilor (Through the Looking Glass) (1872)

Opera scriitorului cuprinde și un poem, The hunting of the Snark, publicat în 1876, precum și romanul fantastic Sylvie and Bruno („Silvia și Bruno”, 1893).

Vă propunem spre lectură un fragment din “Alice în Țara Minunilor”

“— Ce ştii în această problemă? o întrebă Regele pe Alice.
— Nimic — răspunse Alice.
— Absolut nimic? stărui Regele.
— Absolut nimic — răspunse Alice.
— Asta este foarte important — zise Regele, întorcându-se către juraţi.
Aceştia erau gata să scrie pe tăbliţe ce rostise Regele, când interveni Iepurele Alb:
— Neimportant vrea desigur să spună Majestatea Voastră — făcu el, pe un ton foarte respectuos, dar încruntându-se şi schimonosindu-se la Rege în timp ce vorbea.
— Neimportant, bineînţeles, am vrut să zic — se corectă grabnic Regele, apoi continuă cu glas scăzut, pentru sine: Important-neimportant, neimportant-important — de parcă ar fi vrut să încerce care cuvânt suna mai bine.
Unii dintre juraţi notară “important”, iar alţii “neimportant”. Alice stătea destul de aproape încât să poată vedea lămurit tot ce scriau pe tăbliţe.
“Şi-aşa, şi-aşa, tot n-are nici o importanţă”, gândi ea.
În clipa aceasta, Regele, care câtva timp zmângălise de zor ceva în caietul lui cu însemnări, strigă cu glas răsunător:
— Linişte! Apoi citi din caiet: “Regulamentul Patruzeci şi doi. Orice persoană care are o înălţime mai mare de un kilometru este obligată să părăsească sala de judecată.”

sursa: wikipedia.org