Scriitorul zilei este Pericle Martinescu (n. 11 februarie 1911 – d. 24 decembrie 2005), scriitor, traducător și jurnalist român, autor a numeroase traduceri din literatura universală.
A debutat încă de pe băncile liceului, primele încercări apărându-i în “Gazeta Transilvaniei“. Ca student a colaborat la “Vremea”, “România Literară“, “Universul literar”, “Revista Fundațiilor Regale“, “Viața literară“, “Meșterul Manole” și “Dacia Rediviva”.
Debutul în volum s-a produs în anul 1936, cu romanul “Adolescenții de la Brașov” (carte reeditată în 1991 cu titlul “Adolescenții din Brașov”).
Opera:
- Sunt frate cu un fir de iarbă (Prozopoeme), 1941
- Costache Negri (monografie), 1966
- Retroproiecții literare (eseuri,) 1973
- Umbre pe pânza vremii (amintiri), 1985
- Excursie în Ciclade (memorial de călătorie), 1996
- Odiseea editării „Poeziilor” lui Eminescu în prima sută de ani, 1884 – 1984, Ex Ponto, Constanța, 2000
- Jurnal intermitent, Ed. Ex Ponto, 2001, ISBN:1945-1947*1964-1984
- Visul cavalerului, Ed. Ex Ponto, 1998
- Figuri în filigram, Ed. Albatros, 1999
- Existente și creații literare, Ed. Ex Ponto, 2001
Iată un fragment din „Uraganul istoriei. Pagini de jurnal intim. Anul 1940”, de Pericle Martinescu.
” 23 decembrie
Astăzi a nins toată ziua cum cred că rar se întâmplă să ningă la Bucureşti. De la ora 6 dimineaţa până la 6 seara a viscolit fără întrerupere, acoperind oraşul cu un strat foarte gros de zăpadă. Pe unele străzi nu se poate întâlni om cu om, fără ca unul să nu se cufunde în troianul de nea, deoarece potecile care s-au făcut abia pot permite avansarea unui trecător într-o singură direcţie. În schimb, seara aceasta este o feerie, ca în basme.
E cald şi peste tot se aşterne o simfonie în alb, mai ales în raza de lumină a becurilor electrice unde zăpada capătă sclipiri ireale şi o imaculare de vis. Colindătorii cântă prin uşile magazinelor, pe la vitrine, exaltând parcă de bucurie că au parte de o iarnă sublimă. Căci e, într-adevăr, o iarnă pe care nu poţi să n-o îndrăgeşti, în ciuda mizeriilor pe care le ascunde sub hlamida ei fermecătoare. Am fost la SSR, unde s-au strâns toţi scriitorii şi scriitoraşii din Bucureşti, în aşteptarea tradiţionalului „ajutor” de Crăciun. Eu nu l-am căpătat, fiindcă „n-am fost trecut pe listă”.
M-a impresionat mizeria morală de acolo. Să visezi, să scrii, să trăieşti într-o lume frumoasă de poezie şi himere, să scoţi din inima ta cântece sau imagini pe care lumea le cere şi l.e îndrăgeşte – şi să fii obligat să faci anticameră la o casierie, laolaltă cu toţi rataţii, inculţii, beţivii şi scribii de ocazie, pentru 500 lei! Ce trist! Dar asta este viaţa. Secretul e să priveşti mizeriile ei cu un ochi indulgent şi să te amuze, ca un spectacol la care asişti din întâmplare. Totuşi, seara asta mi-a oferit şi o bucurie”…
continuare pe ziuaconstanta.ro
sursa: wikipedia
foto: ziuaconstanta.ro
You must log in to post a comment.