Victor Eftimiu (n. 24 ianuarie 1889, Boboshticë, Korçë, Albania – d. 27 noiembrie 1972, București) a fost un dramaturg, eseist, povestitor, scriitor și traducător român de origine macedoromână, respectiv membru al Academiei Române și francmason român din perioada interbelică.

Victor Eftimiu s-a născut la Boboshticë în ținutul Korçë, Albania, al doilea din cei 12 copii ai negustorului aromân Gheorghe [Jorgo] Eftimiu (bunicul se numea Eftimie [Timco] Cavali) și ai Marianei (născută Cociu), zisă și Economu, fiică de preot.

Între anii 1895-1897 urmează clasele primare în limba greacă, în comuna natală. În anul 1897 este înscris, în București, la școala primară de pe strada Silvestru, stradă, unde tatăl avea o băcănie. Se stabilește definitiv în România în 1905.

În 1935 obține în francmasonerie gradul 33 și ultim al Ritului Scoțian Antic și Acceptat și este ales Venerabil al Lojii bucureștene Meșterul Manole. În actul I din opera sa, Meșterul Manole reproduce aproape cuvânt cu cuvânt, ceremonialul de inițiere în gradul al treilea, cel de Maestru.

Victor Eftimiu a fost autorul pieselor de teatru în versuri Înșir’te mărgărite, Omul care a văzut moartea, Cocoșul negru, Prometeu.

Volume de versuri:

• Poemele singurătății, 1913;
• Odă limbii române, 1958;
• Minciuni terestre, 1961;
• Poezii, 1964;
• Crizanteme.

Vă propunem spre lectură poezia Crizanteme:

Crizanteme – Victor Eftimiu

Aşteaptă-mă diseară la fereastră
Cu ochii trişti, cu fruntea visătoare …
Am să-ţi aduc un braţ de crizanteme,
Să-mpodobim iubirea care moare …

Am să-ţi aduc un braţ de crizanteme …
Sunt flori târzii, sunt florile din urmă,
În viaţa lor e moartea primăverii,
Cu viaţa lor iubirea ni se curmă …

Aşteaptă-mă diseară la fereastră
Cu fruntea-n mâini, cu ochi pierduţi în vis –
Am să-ţi aduc un braţ de crizanteme
Şi cel din urmă cântec ce ţi-am scris …

sursa: wikipedia

poezie: poetii-nostri.ro