Frica de respingere – ne temem că dacă refuzăm, celălalt se va supăra sau ne va retrage afecțiunea.
Nevoia de validare – vrem să fim plăcuți, acceptați, să nu creăm conflicte.
Lipsa de limite personale – nu știm exact unde se termină spațiul nostru și unde începe cel al altuia.
A refuza nu înseamnă să fii rău, ci să te respecți. Nu poți fi tot timpul disponibil. Când spui „NU” altora, spui „DA” sănătății tale mentale.
Cu cât justifici mai mult, cu atât pari nesigur. Un simplu „Nu pot” sau „Nu e un moment potrivit pentru mine acum” este suficient.
Evita fraze de genul „Îmi pare rău, dar…” – ele transmit vină. Poți fi politicos, dar ferm: „Mulțumesc că te-ai gândit la mine, dar nu pot accepta.”
Exersează să refuzi lucruri mărunte (o invitație, o solicitare pe e-mail). Cu cât o faci mai des, cu atât devii mai confortabil.
Cealaltă persoană este responsabilă pentru propriile emoții. Tu ești responsabil doar pentru a-ți exprima clar limitele.
Dacă știi că un coleg sau o rudă are tendința de a cere mereu, anunță-ți de la început programul sau capacitatea de a ajuta: „Azi am o zi încărcată și nu pot răspunde solicitărilor în afara programului.”
A învăța să spui NU este un proces de maturizare emoțională. Este o formă de autoîngrijire și claritate interioară. Nu trebuie să devii dur sau rece – doar congruent cu tine însuți. Fii ferm, respectuos și sincer. E suficient.
