De mai mulți ani am observat că în perioada campaniilor electorale au loc diverse schimbări de comportament până și la cele mai liniștite persoane sau la cele care declarativ sunt departe de a avea interese despre politică și viață politică. Oamenii devin mai irascibili, mai tensionați. Vezi pe stradă că sunt încruntați și caută să se ferească de interacțiunea cu susținătorii candidaților, susținători care sunt prezenți în stradă și împart fluturași cu programele electorale ale candidaților.
În perioadele electorale, mai mult ca oricând, se activează disonanțele cognitive și auzim consacratele sintagme „toți sunt la fel”, „a furat dar a și făcut” sau altele mai particulare legate de informațiile (reale sau nu) despre un candidat sau altul. Ca o persoană care a fost implicată ca voluntar în câteva campanii electorale, pot spune că nu e simplu de nicio parte ai fi. Pentru că ai parte și de încurajări, oameni care primesc deschis informațiile despre candidatul pe care îl susții și spun că îi vor acorda votul. Dar sunt și persoane agresive care vin și înjură sau scandează anti-candidatul pe care îl susții.
În perioada campaniilor electorale, dacă nu pe stradă, cu siguranță platformele sociale se transformă în adevărate câmpuri de luptă. Din păcate nu lupte de idei, cum presupune orice dezbatere autentică în democrație, ci o luptă de informații compromițătoare despre candidați sau partidele care îi susțin. Și cei neimplicați activ în viața politică simt o presiune constantă în a se poziționa de o parte sau de altă, funcție de numeroși factori: de la simpatiile lor politice până la relațiile de prietenie pe care nu vor să le dezamăgească sau să le piardă.
Cu alte cuvinte, campaniile electorale sunt perioadele de timp în care presiunea este pusă pe fiecare cetățean cât de cât conectat la viața cetății. Chiar și cei puțin preocupați de politică (aici este o altă discuție, despre cât de bine e să fii mai puțin preocupat) se simt obligați fie să se exprime în favoarea unui candidat sau altul, fie să facă față asaltului celorlalți și să spună constant că nu îi interesează. Procedând astfel consumă foarte multă energie psihică, aș spune că în cuantum egală cu cea depusă de susținătorii candidaților, pentru a se menține neimplicați.
Campaniile electorale nu trec neobservate. Și pe stradă, și la televizor sau la radio, dar mai ales în mediul virtual politica ne ia pe sus și fără să ne dăm seama suntem implicați, cel puțin pentru câteva săptămâni, în discuții despre candidați, partide… vorba celor de la Paraziții:
Promisiuni- minciuni
Omisiuni- presiuni
Televiziuni- sancțiuni
Showtime la români
Nimeni nu scapă din vâltoarea pe care campaniile electorale o declanșează. Dar cum facem să ne menținem echilibrați? Căutăm răspunsuri astăzi la Filosofie urbană împreună cu Cătălin Călin.
