
A plouat torențial, s-au acumulat și peste 150 litri de apă pe metru pătrat în sudul țării, dar Dunărea se usucă văzând cu ochii. Pe sectorul românesc au răsărit deja insule și bancuri uriașe de nisip, navigația e deșirată, producția de energie e sub presiune, iar fluviul a ajuns aproape de un minim istoric comparabil doar cu marea secetă din 1985.
Cum e posibil așa ceva? Răspunsul nu e în Bărăgan sau în Oltenia, ci la mii de kilometri în amonte.
Dunărea nu aparține doar României – este un uriaș organism hidrologic european de 2.850 km, alimentat de un bazin de 820.000 km² care strânge apa din 19 țări.
În timp ce România a fost lovită de ploi abundente în iulie, inima Europei a ars sub valuri succesive de caniculă. Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croația și Serbia s-au confruntat cu o secetă severă. Afluenții de bază ai fluviului (Inn, Drava, Sava, Tisa) au secat treptat, iar apa transportată spre România s-a subțiat dramatic.
Regula de aur a Dunării: Debitul fluviului la intrarea în țară este dat de ce vine din amonte, nu de ploile torențiale locale. Apa din România ajunge direct în Deltă sau Marea Neagră, fără a putea compensa seceta din Germania sau Austria.
Datele oficiale furnizate de Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor (INHGA) arată pragul critic la care am ajuns:
Debitul prognozat la Baziaș: În prima săptămână din august, debitul scade până la 1.450 m³/s.
Comparație brutală: Media multianuală a lunii iulie este de 4.750 m³/s. În prezent, volumul de apă vehiculat este de aproape 3 ori mai mic!
Precedente istorice: Ne apropiem periculos de minimul istoric din 1985, când debitul la intrarea în țară a coborât la 1.400 m³/s.
Potrivit hidrologilor, debitul se va menține încremenit la această valoare extrem de scăzută (1.450 m³/s) cel puțin până în intervalul 10–12 august, pe fundalul unor ploi timide prognozate în bazinele din Austria.
O salvare treptată este estimată abia după mijlocul lunii, însă o reluare serioasă a debitelor are o probabilitate mai mare după data de 24 august. Până atunci, navigația rămâne un joc de noroc printre bancurile de nisip, dovedind încă o dată că, pe Dunăre, vremea din România este doar o picătură într-un ocean de probleme europene.
sursa: Meteoplus
fotografia articolului are caracter ilustrativ și este generată cu AI