Copilul, oglinda părintelui

Copilul, oglinda părintelui

 

Noi îi educăm pe copii sau copiii pe noi?

Nu te-ai întrebat niciodată acest lucru, nu-i așa?

E o întrebare capcană sau nu, pentru că de multe ori confundăm educația cu creșterea copiilor.

Voi detalia imediat și mi-ar plăcea ca mulți părinți să fie curioși.

În calitate de consilier spiritual și terapeut holistic, de-a lungul timpului cât am lucrat cu mine, dar și cu alți oameni, am constatat că de multe ori părintii sunt cei care își sabotează copiii. Evident că nu fac asta intenționat, însă ar fi bine să fie mai atenți la odraslele lor înainte să le imprime câte o convingere sau program pe care sigur l-au preluat și ei de la părinți și părinții de la părinții lor s.a.m.d. Crezând că ii putem educa pe copii la fel cum am fost noi, dorindu-le in acelasi timp o viață mai bună nu prea mai funcționează și cel mai bine ar fi să schimbăm pe ici pe colo modul in care actionăm.

Dacă aveți un copil ambițios și încăpățânat, bucurați-vă și învățați de la el în loc să vă supărați și să vă impuneți în fața lor atunci când nu este cazul și când spun asta mă refer desigur la acele momente în care copilul vrea să alerge, să sară sau să facă ce îl taie capul pentru a-și consuma energia. Noi părinții de obicei, pentru “că ne zăpăcesc de cap” îi oprim chiar și atunci când încep să plângă pentru că s-au lovit. Aici este un caz des întâlnit la noi când copilul se lovește de scaun, iar noi dăm “nana” scaunului pentru că a lovit “băiatul” , iar apoi la grădiniță sau școală ne întrebăm de ce copilul este agresiv cu alți copii.

Dragi părinți, lăsăți copilul să plângă dacă se lovește, așa își exprimă emoțiile și eliberează durerea din locul în care s-a lovit. Fii alături de el și oferă-te să îl ajuți dacă acesta are nevoie sau cere ajutor. Îl putem întreba dacă are nevoie de ajutor și îl ajutăm numai după ce ne răspunde, nu sărim imediat de parcă s-a terminat lumea, formandu-i astfel un comportament care mai târziu, când va crește să creadă că nu e în stare să facă nimic fără ajutor.

Acest articol nu are ca scop mustrarea părinților, probabil unii se vor simți ofensați, însă din experiență spun că nu există copil cu “probleme”, există copii educați în anumit fel si să nu uităm că ei ne copiază și ceea ce văd la noi transmit mai departe. Excepție fac desigur, copiii cu adevărate probleme de sănătate constatate de medici.

În majoritatea cazurilor când vin părinții la consiliere cu copiii, recomand ca terapia să se facă nu cu copiii ci cu părinții in primul rand, pentru că dacă aceștia își modifică un comportament disfunctional,  copiii se vor schimba la rândul lor. Foarte rare sunt cazurile în care trebuie lucrat doar cu copiii.

Nu e cazul să ne simțim vinovați pentru ceea ce am făcut până acum, suntem oameni și învățăm dacă ne dăm voie, important este ce facem de acum încolo. Avem foarte multe variante în care ne putem “redresa” noi ca părinți, dar și copiii noștri.

Dacă te interesează aspectele menționate mai sus, poți urmări și emisiunea dedicată special acestui subiect accesând linkul urmator: https://fb.watch/69YRZsKaRX/

#parenting #copii #parinti

La recitire,

Marina Voicu, terapeut holistic și consilier spiritual, hipnoterapeut, facilitator Access Bars

si realizatoarea emisiunii “Timp pentru suflet”.

 

sursa foto: pixabay

Lasă-ne un comentariu!