Știm cu toții că atunci când vine vorba despre schimbare, lucrurile nu se desfășoară tocmai ușor, mai ales când protagonistul schimbării este un copil. În fiecare etapă a dezvoltării sale, copilul trece prin procese de adaptare la condițiile mediului nou în care va urma să își desfășoare activitatea.

Începerea școlii este una dintre cele mai importante etape parcurse de un copil. De aceea, pregătirea acestuia pentru școală nu presupune doar achiziționarea rechizitelor sau uniformei. Este foarte importantă familiarizarea lui cu noul mediu. Trecerea de la programul de grădiniță la unul mai riguros, cum este cel de la școală, cu teme de efectuat pentru a doua zi, cu orar foarte bine stabilit poate crea dificultăți de adaptare copilului, ajungând până la reacții de respingere față de școală, colegi sau cadrele didactice.

Fiecare profesor învățător are cunoștințele și mecanismele necesare să facă mai ușoară tranziția de la mediul specific grădiniței la mediul școlar, dar până atunci un rol important în acest proces îl au părinții. Pregătirea copilului pentru şcoală înseamnă mai mult decât cumpărarea rechizitelor, a uniformei și a altor lucruri necesare începerii anului școlar, lucuri pe care este bine să le alegeți împreună cu copilul, ținând cont și de preferințele lui.

Este recomandat ca până la începerea școlii, în special pentru cei ce intră în primul an, să meargă împreună cu părinții să cunoască școală pe care o vor frecventa, învățătoarea, viitorii colegi.

În această nouă etapă, copilul are nevoie mai mult ca oricând de părinții săi. Fiecare copil este unic, are propria personalitate, de aceea adaptarea la nouă viață de școlar poate să fie mai rapidă sau mai lentă, o influență deosebită asupra acestui proces având și mediul familial.

Astfel că, este foarte important să îți încurajezi copilul, să îl asiguri că ești alături de el în orice moment și îți poate împărtăși orice temere pe care o are în legătură cu școala sau orice altă situație.

Cercetările psihologice spun că va evolua mult mai bine copilul mai puţin dotat ca IQ, dar mai motivat. Copilul dotat genetic cu IQ ridicat, dar slab motivat, va pierde din avantajul genetic. Preşcolarul motivat este cel care se încăpăţânează în rezolvarea situaţiilor dificile. Tot el se implică în activităţi care îi vor stimula cogniţia şi inteligenţa. Preşcolarul avansat din punct de vedere cognitiv, nu este neapărat foarte motivat şi nici foarte perseverent în ceea ce face.

În primul rând, succesul se datorează experienței emoționale, acest lucru sporind încrederea în sine, stimulând creșterea și dezvoltarea personală.

foto: fiisanatos.md