
Administrația Prezidențială a sesizat Curtea Constituțională cu privire la un proiect legislativ care, sub pretextul reglementării locurilor de veci, introduce facilități neașteptate pentru exploatarea perimetrelor miniere. Sesizarea, depusă în seara de Ajun a Crăciunului, scoate la lumină o strategie parlamentară prin care amendamente controversate au fost introduse pe ultima sută de metri, oferind companiilor din sectorul extractiv dreptul de a anexa terenuri noi fără licitațiile riguroase prevăzute de legislația actuală.
Proiectul a demarat în primăvara anului 2025 ca o inițiativă simplă, menită să ofere persoanelor fizice posibilitatea de a concesiona locuri de înhumare. Timp de nouă luni, parcursul său în Senat nu a prevestit nicio modificare de substanță care să afecteze siguranța națională sau resursele minerale. Totuși, în luna decembrie, în forul decizional al Camerei Deputaților, textul a suferit o metamorfoză radicală.
Într-un ritm accelerat, specific perioadelor de sărbători când atenția publică este diminuată, comisiile de specialitate au introdus concepte complet străine de obiectul inițial al legii. Astfel, dintr-o reglementare administrativă pentru cetățeni, documentul a devenit un instrument juridic ce permite proceduri derogatorii pentru companiile miniere, vizând nu doar terenurile de sub cimitire, ci și zonele aflate în „proximitatea” minelor active.
Pentru a înțelege gravitatea acestor modificări, trebuie să privim spre trecutul recent al localității Roșia Montană. Acolo, cumpărarea mormintelor și exhumarea celor dragi au fost folosite ca metode de presiune psihologică asupra celor care refuzau să își părăsească locuințele. Documente și investigații din acea perioadă arată cum memoria comunității a fost tranzacționată pentru aproximativ 2.000 de euro per mormânt, generând răni sociale care nu s-au închis nici astăzi.
Noua lege pare să ofere un cadru legal mult mai relaxat pentru repetarea acestui scenariu. Prin utilizarea unor termeni vagi precum „proximitate”, legiuitorul a lăsat poarta deschisă pentru interpretări abuzive. Practic, orice teren adiacent unei exploatări ar putea fi absorbit în perimetrul industrial printr-un contract de concesiune directă, eludând competiția și transparența necesară în gestionarea resurselor statului. În acest punct sensibil, intervenția Administrației Prezidențiale devine esențială pentru a verifica dacă este permis ca un text legislativ să amestece regimuri juridice atât de diferite precum serviciile funerare și exploatarea perimetrelor miniere.
Sesizarea către CCR nu vizează doar modul în care legea a fost adoptată, ci și conținutul său intrinsec. Articolul 35 din Constituția României garantează dreptul la un mediu sănătos, o obligație pe care statul trebuie să o onoreze prin legi clare și restrictive. Or, noul mecanism elimină filtrele de siguranță, permițând extinderi de perimetru fără studii de impact riguroase și fără a oferi garanții cetățenilor că sănătatea sau proprietățile lor nu vor fi afectate.
Mai mult, Administrația Prezidențială atrage atenția asupra restrângerii libertății economice. Prin oferirea unui drept de preempțiune și prin posibilitatea atribuirii directe, statul român ar putea favoriza anumiți actori economici în detrimentul altora, blocând accesul liber pe piață și competitivitatea. Este o problemă de etică legislativă: poate o lege inițiată de parlamentari care susțin industria minieră să servească, în mod obiectiv, interesul general al populației?
Pentru a înțelege cum a fost posibil acest parcurs, putem structura procesul în patru etape-cheie:
Martie 2025: Propunere banală la Senat despre locuri de veci pentru persoane fizice.
Iunie 2025: Senatul adaugă primele modificări subtile la Codul Administrativ și Legea Minelor.
Decembrie 2025: Camera Deputaților schimbă radical textul cu doar câteva ore înainte de votul final, introducând concesionarea prin atribuire directă.
24 Decembrie 2025: Administrația Prezidențială refuză promulgarea și sesizează Curtea Constituțională.
Dacă acest act normativ ar intra în vigoare, comunitățile din zonele miniere ar rămâne fără o protecție legală solidă. Extinderile perimetrelor s-ar putea face aproape „peste noapte”, punând localnicii în fața faptului împlinit. În loc să prioritizeze conservarea patrimoniului (cum este cazul eforturilor actuale de includere a Roșiei Montane în circuitul UNESCO), statul ar oferi prioritate absolută exploatării brute, chiar și cu prețul distrugerii cimitirelor sau a spațiilor verzi.
În plan economic, instabilitatea juridică generată de legi adoptate prin „artificii” poate îndepărta investitorii serioși, care caută predictibilitate și respectarea standardelor europene. În schimb, un astfel de cadru legislativ pare croit pe măsura companiilor care mizează pe lobby agresiv și pe exploatarea rapidă a resurselor, fără a lăsa nimic în urmă în afară de terenuri degradate.
Miza deciziei CCR este una istorică: va permite Curtea ca legiferarea să devină un proces de „camuflare” a intereselor economice sub subiecte sensibile pentru populație? Indiferent de verdict, semnalul tras în prag de sărbători arată că vigilența față de modul în care se reglementează exploatarea perimetrelor miniere rămâne un pilon central al protecției democrației în România.
sursa foto: facebook Administrația Prezidențială a României
[related_category_links]