<Am nevoie să „trăiesc” ca să scriu, aceasta e calea mea. Nu e o cale mai bună sau mai rea ca altele (bunăoară cele livrești), dar așa am ales eu, aceasta este proba mea de autenticitate: să fiu în legătură nemijlocită cu trăirile personajelor, să fug de întâmplările și de personajele „făcute”. Într-adevăr, mi se potrivesc cuvintele lui Hemingway: „Pentru a scrie despre viață, trebuie mai întâi să o trăiești”. La fel și eu, am nevoie să gust, să văd, să ating, pentru ca apoi să descriu: nu mă pot baza pe descrierea altora, căci experiența fiecăruia este subiectivă.> (Hanna Bota)

Am provocat-o la un dialog pe scriitoarea Hanna Bota, un dialog despre literatură, existență și cunoaștere, despre cunoașterea prin existență – viața existând în coordonatele timpului și spațiului, al cauzei și al efectului, al relației logic-ontologic, al unei stări sau a limitării acesteia.

Vă invit să urmăriți emisiunea din această seară (miercuri), în direct de la ora 19.00, invitata mea este Hanna Bota, o scriitoare care a ales experiența personală, trăirea, drept sursă de inspirație pentru propria literatură.

Vă aștept prin VĂZUL INIMII, pe Publive TV.

ATITUDINI CONTEMPORANE

**********

DESPRE HANNA BOTA

Hanna Bota (7 iulie 1968, Cluj-Napoca) este dublu licenţiată – în teologie (1999) și în filologie (2003), absolventă a unui master în etnologie (2004) la Universitatea din Bucureşti, doctor în antropologie culturală la Universitatea de Vest din Timişoara (2012), doctorat obținut cu o teză susținută după o călătorie de studiu pe teren în Pacificul de Sud, Arhipelagul Vanuatu, printre băștinașii de pe insulele Efate, Moso, Tana, Espiritu Santo (vezi cartea Ultimul canibal).

A călătorit pentru propria-i dezvoltare amestecându-se printre populațiile băștinașe, nu ca turist, din Scandinavia până în zona Mediteranei, a fost în Africa, India, Australia, Insulele Pacificului de Sud, în Arhipelagul Vanuatu (2009), locuind singură printre „urmașii canibalilor”; acolo a trăit o experiență inițiatică, schimbarea înțelesurilor și noile capitole de viață au început de acolo.

A lucrat în sănătate (Spitalul clinic Județean, Nefrologie, ca asistentă medicală), profesor în învățământul preuniversitar, a lucrat ca cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie Orală, Universitatea Babeş Bolyai din Cluj Napoca, a fost producător și moderator de emisiuni culturale la radio și TV ( Alfa/Prima TV, Cluj), angajată de Parlamentul României – consilier parlamentar pe resort de cultură și educație (2017-2020) colaborator al TIMAF (Transilvania International Music & Art Festival) pe proiectele de literatură și dezvoltare personală.

Este membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj.

În prezent lucrează ca redactor la revista „Viața Românească” unde susține rubrica „mens” – ministudii despre diverse teme legate de activitatea neuronală, dezvoltare personală, controlul emoțional și mental, pe baza recenziilor unor cărți de popularizare a neuroștiințelor.

Volume de poezie: Candidaţi pentru ploaia târzie (1994), Dincolo de sine (1997), Ultimele poeme închipuite ale lui VV în transcriere imaginară de… (2003), Elogiul pietrei (2004), Jurnalul unui nabi (2007), Don’t play with the snakes, (2008, antologie de poezie tradusă în engleză, lansată la Calcutta, India), Poeme pentru Yerutonga (2010), Omul și piatra (2013), Poeme hindice (2013), Imperfecțiunea perfectă, poeme în dialog cu sculptura lui Peter Jecza (2018) tradusă și editată în turcă: Kusursuz kusur ( Istanbul, 2019), 33+3. poemele copilăriei (2020). Apare în antologii traduse în engleză, franceză, maghiară, slovacă, slovenă, cehă, turcă, spaniolă, coreeană.

Volume de proză: Tabla de şah (2006), Maria din Magdala (2007), Cronicile memoriei (2010), Maria di Magdala (2010, Ravenna, Italia, traducerea în italiana a romanului Maria din Magdala), Ultimul canibal. Jurnal de antropolog, Editura Cartea Românească (2011), Dansând pe Gange (2013), Ultimul canibal, ediția a doua, Polirom (2015), Când în fiecare zi e joi, roman distopic (2016). Trei femei, cu mine, patru, Cartea Românească (2023).