Mimi este microfonistă. Cum? Nu? Reporteriță. Așa. Șeful o tot trimite în locuri mișto. Dacă nu l-ar vizita în birou din când în când, cine știe prin ce sat ar îngropa-o. Pe ea, o vedetă, după cum o laudă mamaie peste tot. Și nimeni nu o contrazice pe mamaie. Azi e pe la Guvern, gen superbă și ea însuși. A citit rapid textul, a înțeles despre ce este vorba. 3, 2, 1. Start! Dragi teles… Mimi luă poziția botic. Telespectatori. Zâmbi. Situația este tensionată în zona gazelor din Guvern. Sunt inflamate rău. Colegul îi face semne să citească de pe foaie. Ea? Mimi? Continuă plină de entuziasm. “Nici cu lumina nu stăm bine la Guvern. Dar ne reduc ei, acum decid cum și cu cât. Cică ne trimit și factură. Stați liniștiți. Cică și ministrului îi vine la două luni. Nu e singurul, dar eu mă duc la medic.”

Colegul, roșu până la urechi, arăta spre cer și spre gât. Mimi se uita pierdută la măscăriciul ăsta ciudat. Publicitate.

un pamflet de Cati Tudorache