Până la momentul anunțului oficial, Croația era prezentată ca favorită pentru primirea acceptului de aderare, România și Bulgaria fiind blocate, în prezent, de poziția Austriei, respectiv, Olanda.

Realitatea europeană este dată de o politică izolată a celor două state, în contradicție cu vocea comună a blocului european.

Criza “schengen” declanșată de politică opoziționistă a unor state europene înainte de întrunirea Consiliului JAI, ridică semne de întrebare cu privire la eficacitatea politicii externe a României, chiar dacă aceasta a făcut reale progrese în direcția îndeplinirii standardelor tehnice de aderare. Cine decontează un eventual eșec de neacceptare a României în Schengen?

Cristian Barna, expert în studii de securitate și realizator al emisiunii Intelligence4All de la Publive, consideră că ar fi un eșec al politicii externe românești pe ruta România – Austria dată fiind neanticiparea mult mai din timp al unui veto al statului austriac sau dacă ar fi existat, punerea pe agenda publică mult mai devreme și mai ofensiv a unor dezbateri în cancelariile și a forurilor europene.

O soluție de deblocare a accesului României în Schengen ar fi inițierea unor acorduri bilaterale de liberă circulație cu statele Schengen, mai puțin Austria, dat fiind faptul că o decizie a Consiliului European de săptămâna viitoare – chiar dacă acest for de decizie este superior JAI –  nu ar acoperi tot spațiul schengen, 4 state membre semnatare ale acordului de liberă circulație nefiind membre UE.

O astfel de decizie la nivelul diplomației românești ar preveni surprize de tip veto care au marcat cei 11 ani de parcurs al României pentru aderarea la spațiul de liberă circulație (vezi cazurile Finlandei, Suediei, Olanda și Austria).

Lecția pe care mediul politic ar putea să o învețe ar fi de a nu transforma un demers tehnic guvernamental (justiție, afaceri interne, diplomație) într-un succes politic național suprainflaționat.