Popescu a atras atenția că multe cluburi sportive din țară funcționează sub umbrela autorităților locale, fiind instituții de drept public, dar activează în același timp în federații sportive de drept privat – o contradicție juridică evidentă.
Potrivit acestuia, Legea nr. 69/2000 privind educația fizică și sportul și legislația europeană nu permit o astfel de afiliere. Mai mult, există deja o decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție (nr. 19/2023), publicată în Monitorul Oficial în ianuarie 2024, care confirmă această incompatibilitate. Cu toate acestea, decizia nu a fost pusă în aplicare nici de federațiile naționale, nici de Agenția Națională pentru Sport (ANS).
„Prin intrarea în legalitate, peste 2.000 de persoane – sportivi și oficiali sportivi – ar trebui scoase de la plată din bugetele locale și centrale”, a afirmat Ștefan Popescu. El a subliniat că sistemul actual menține artificial o rețea de structuri care consumă fonduri uriașe fără rezultate notabile.
Situația devine și mai problematică atunci când se descoperă că mulți sportivi străini sunt angajați în aceste cluburi, fiind plătiți în valută, din bani publici. În opinia lui Popescu, aceasta este una dintre cauzele care au dus la prăbușirea sporturilor de echipă în care România excela altădată – de la handbal și volei, până la fotbal și polo.
Estimările prezentate în emisiune sunt alarmante: sportul românesc de performanță consumă anual aproximativ un miliard de euro din bugetul de stat și bugetele locale. Totuși, rezultatele la Campionatele Mondiale, Europene și Jocurile Olimpice sunt tot mai modeste, în ciuda investițiilor masive.
„Nu poți continua la nesfârșit să torni bani într-un sistem care nu produce performanță. Avem nevoie de o reformă reală, nu de cosmetizări”, a adăugat Popescu, argumentând că resursele ar trebui direcționate spre sportul de masă, acolo unde impactul social și educativ este cu adevărat vizibil.
O altă propunere majoră a fost redefinirea rolului Agenției Naționale pentru Sport, care ar trebui să se concentreze pe sportul de masă și dezvoltarea infrastructurii, nu pe sportul de performanță. De fapt, acest lucru este deja prevăzut în lege, însă – după cum a remarcat Popescu – este ignorat sistematic.
„Agenția ar trebui să fie un partener al comunităților locale, să sprijine participarea copiilor și tinerilor la activități fizice, nu să întrețină structuri care doar consumă bani”, a declarat el.
Ceea ce pare o discuție tehnică ascunde o realitate dureroasă: sportul românesc a ajuns captiv într-un sistem birocratic, ineficient și lipsit de viziune. Dincolo de legi și statistici, este vorba despre un model de dezvoltare care a eșuat, în care performanța a fost înlocuită de dependența de subvenții.
Poate că momentul de față este cel mai potrivit pentru o schimbare profundă. O reformă reală ar putea transforma sportul dintr-un consumator de fonduri într-un motor al sănătății publice și al mândriei naționale.
Categorii populare
