un articol de Mugur Ciumageanu

foto: Agerpres

Întâlnirea de la parlament – tip masă rotundă – intitulată „Servicii de psihologie acoperite de asigurările de sănătate” a reprezentat, pentru mine cel puțin, unul din acele momente care vorbesc despre un fenomen îngrijorătoar: testarea mai mult decît deficitară a realității, de care dă dovadă proaspătul nostru președinte.

A trâmbițat-o pe pagina sa de fb ca pe o mare victorie. Foarte frumos. Numai că n-o să vedeți nici un președinte de țară, de companie sau de instituție procedând așa. Dacă domnul Cracsner reprezintă o instituție, atunci analiza și relatarea se face pe canale instituționale și nu personale. Dar trecem peste asta, că nu mai vreau să mă amărăsc cum în loc de icoana sfintei fecioare deasupra patului dumnealui parcă ar sta portretul în culori a preaneprihănitului zuckerberg.

Voi reveni însă la o analiză a întâlnirii, dacă cineva este interesat de o opinie expertă și nu de un părerism triumfalist.

1. Pregătirea pentru întîlnire –

Domnul președinte, împreună cu echipa sa constituită adhoc și cu aere grave de neregularitate legală, nu și-au făcut deloc temele. Au omis să traseze istoria instituției noastre, în speța relației cu organismele de decontare. Au omis, cu bună știință sau doar dintr-o ignoranță deloc pardonabilă, să îl invite pe unicul om cu expertiză care este în structurile cd-ului actual și care a participat dându-și toată dăruirea la elaborarea unui proiect de decontare directă (e vorba despre colegul nostru Adrian Roșan și de implicarea lui în mandatul trecut în negocierile și pregătirea metodologiei de acțiune și decontare în programul „Din grijă pentru copii”, alături de harnica noastră colegă Roxana Maier). De asemenea, pentru că nu le convenea la discurs, președintele & co. au omis să menționeze că în 2021, după ani de zile de eșecuri, CPR a obținut o victorie reală în negocierile cu casa, mărindu-se cuantumul de puncte (deci, implicit, plata pentru psihologi), precum și numărul de specialități. Ar fi fost nasol să recunoască meritele conducerii anterioare, mai ales că, alături de doamna Sorocianu, principalul agent al negocierilor a fost subsemnatul… Și, deja este un fapt cunoscut, par cel mai indezirabil dintre indezirabili.

Pregătirea întîlnirii ar fi cuprins și o direcție clară și o poziție asumată a colegiului – ea ar fi putut fi formulată în avans și eventual comunicată public (și, o spun a nu știu cîta oară, nu pe fb, ci pe site-ul Colegiului). Asta ar fi însemnat o abordare proactivă. Dar na, așa e la început, mai dăm cu stîngu’n dreptu. Ceea ce e mai grav este că punctele de vedere ale unor vorbitori încîntați de prestația domnului președinte, care nu reprezentau punctul de vedere al colegiului, au fost trecute cu vederea în condițiile în care ele erau formulate împotriva intereselor instituției – voi fi mai clar: Bogdan Ion nu a fost acolo ca reprezentant al CPR, ci ca delegat din partea Universității București. Unul dintre punctele pe care îl susținea cu mîndrie a fost migrarea în cadrul codului COR a psihologilor la secțiunea 22, profesii legate de sănătate. Trecem cu vederea că orice psiholog clinician se visează medic, dar aceasta manevră, dincolo de faptul că nu ar asigura automat decontarea ca pentru medici a serviciilor, ar produce o ruptură uriașă în profesia noastră. Ori i-am lăsa pe psihologii organizaționali, judiciari sau educaționaliști în pătrățica lor, și am rupe profesia în două, ori i-am lua cu noi la secțiunea 22 din COR și-atunci să vă țineți cum o să îi ceară vreun șef unui coleg de-al nostru pe muncii sau pe educațioală psihoterapie sau teste clinice. Că dacă jucăm la 22… Gluma la o parte, o asemenea măsură contravine spiritului profesiei noastre, și așa destul de dezbinate.

2. Analiza de context și de factori implicați

Mai grav este că nici domnul președinte, nici aplaudacul Bogdan Ion, n-au știut să citească mesajele politice de la începutul întîlnirii – (de la Bogdan m-aș fi așteptat să fi înțeles despre ce este vorba acolo, dar inteligența lui este întotdeauna întunecată de umbra vreunui

resentiment). Deci, la începutul întîlnirii a vorbit un europarlamentar USR de top (domnul Nicu Ștefănuță) și a făcut o lectură a priorităților europene pe sănătate mintală. Atenție, urechea antrenată a unui auditor ar fi identificat că domnul europarlamentar nu vorbește în nici un caz despre servicii psihologice, ci despre servicii de sănătate mintală (mare diferență, pentru unii!), și nu despre cele private, ci despre cele publice. Într-un cuvînt, prioritatea europeană este de a crește accesibilitatea acestor servicii publice – din păcate, nu o veste îmbucurătoare pentru profesia noastră în ansamblu, ci doar pentru colegii din sistemul de stat.

Au urmat alți doi vorbitori foarte de top, doi mari „foști” – fostul președinte la CNAS Adrian Gheorghe și fostul de două ori ministru al sănătății Vlad Voiculescu. Fiecare a venit cu un alt mesaj care a arătat adevărata miză a întîlnirii. Adrian Gherghe nu a vorbit concret nici dînsul despre psihologie, ci despre programele de sănătate mintală, în contiguitate cu discursul anterior, și despre firava lor existență (deci fără vreo soluție, fără vreo perspectivă, dar, onest, fără promisiuni retrospective că am fi făcut și am fi dres). Cu Vlad Voiculescu lucrurile au stat diferit, dînsul insistînd cu precădere pe decontări pe sistemul asigurărilor private și susținerea acestor mecanisme de către stat.  Nimic nou, un discurs neoliberal curat, celor bogați și cu bănuți le urăm viață bună și cu decontări alese de servicii psihologice.

De asemenea, pregătirea pentru întîlnire a eșuat prin deficitul de lectură a contextul politic al mesei rotunde, monoclor USR. O să fac o analogie – ca și cum te-ai duce în Giulești, la niște rapidiști convinși, și le-ai spune că tu te gândești să te consulți cu echipa Dinamo despre soarta fotbalului. Întîlnirea a fost eminamente, repet, USR-istă, iar discursul de întîmpinare a domnului președinte CPR (care a durat 7,35 minute și nu 3 cîte i se alocaseră) a fost despre cum are dînsul deschidere să discute cu Rafila (pe bune, în Giulești vorbești despre nivelul tău aspirațional de a mînca la masă cu Dinamo sau cu Steaua???). Bașca că, apoi, a adus în discuție participarea dînsului la o întîlnire a Băncii Mondiale care nu avea NICI o legătură cu sănătatea mintală. Și nici cu vreo inițiativă USR. Dacă aș fi fost consilier al domnului președinte, îi șopteam eu dulce în ureche direcțiile de abordat, ca să nu închidă prea multe uși dintr-o frază.

3. Greutatea participanților

Întîlnirea de luni a avut doar o miză simbolică. Două deputate USR, bine intenționate de altfel, și-au propus să deschidă o linie de discuție deschisă despre serviciile psihologice și soarta lor în România.

Nici unul dintre actorii babani și cu putere de decizie nu au fost în sală. Nici unul. Deci a fost un fel de focus-grup, într-o sală cu decorațiuni ceaușiste. A lipsit orice reprezentant al ministerului sănătații (singura delegată a fost colega noastră de la Centrul Național de Sănătate Mintală și Luptă Antidrog, fără un impact decizional în minister). A lipsit orice reprezentant cu greutate din parlament (din comisiile de specialitate – nici măcar n-au venit să deschidă ședința și apoi să se facă nevăzuți). Au lipsit reprezentanții de la ministerul muncii, de la finanțe, de la justiție. Din partea comisiilor de specialitate din ministerul sănătății nu a fost nimeni, nu a răspuns invitației nici un reprezentant cu putere de decizie din partea asociației psihiatrice române (care, de ceva vreme, se numește asociația română de psihiatrie și psihoterapie). Doamna care a reprezentat casa de asigurări era pe o poziție intermediară ca putere decizională. Au fost în sală reprezentanți a unor profesii medicale considerate mici (cum ar fi chirurgii max-fax) sau poziționate într-un con de umbră față de marile specialități (cum sunt medicii de familie, sau cel puțin asta este poziția în care sînt împinși de celelalte specialități).

Pe scurt – am fost noi între noi, cu ceva coloratură, ne-am plîns că nu ne merge bine (sau, ca să-l citez aproximativ pe Bogdan Ion, „am identificat probleme”). E un început, noi în psihoterapie îi spunem ventilare. A fost un grup Balint asistat de două deputate USR.

4. În loc de concluzii

Luînd deci în considerare punctul 1 și 2 și 3, a fost o întîlnire relativ relaxată. Nu s-a decis nimic. N-am repurtat nici victorie. Ni s-a confirmat, pentru a nu știu cîta oară, că sîntem călăriți de lobby-ul asociațiilor care militează pentru servicii pentru copii cu autism. Cinste lor, știu să-și promoveze cauza – pentru restul clienților noștri, copii și adolescenți și adulți cu depresie, cu anxietate, cu probleme de consum de substanțe și cu alte probleme de sănătate mintală, încă mai bălmăjim explicații de ce nu există servici private gratuite pentru public, de ce sîntem la cheremul medicilor etc. etc.

Deci, domnul președinte, n-ați bifat nimic la întîlnirea asta. Dacă citiți cu atenție (și fără resentimente) ce v-am scris, ați putea să vă „concediați” consilierii, că prima dumneavoastră ieșire la rampă este foarte șubredă. Mă îngrijorează însă faptul că dumneavoastră aveți impresia că ați repurtat o victorie. Le recomand colegilor mei de la comisia de clinică să vă țină mai din scurt, că încă două trei gafe politice și chiar nu mai vorbește nimeni cu noi.

P.S. Considerați această scrisoare ca o ședință gratuită de consiliere pe problematica politicilor de sănătate mintală. Următoarea, pentru dumneavoastră, nu va mai fi gratuită. Că nu mi-o decontează încă nimeni. Doar dacă mă angajați la CPR ca și consilier.