Mary Shelley, născută Mary Wollstonecraft Godwin pe 30 august 1797, a fost una dintre cele mai influente scriitoare ale secolului al XIX-lea, cunoscută în special pentru romanul său „Frankenstein; sau, Prometeul modern” (1818).
**Tinerețea și Educația**
Mary Shelley a crescut într-un mediu intelectual și progresist. Tatăl său, William Godwin, era un filozof și scriitor cunoscut pentru lucrările sale de politică și filozofie, iar mama sa, Mary Wollstonecraft, a fost o importantă feministă și autoare a „Drepturilor femeii”. Din păcate, mama ei a murit la scurt timp după nașterea sa, lăsând-o pe Mary într-o situație de vulnerabilitate.
Mary a avut o educație neconvențională, influențată de cărțile și ideile pe care le-a citit acasă. A fost educată în mare parte de tatăl său și de alte personalități influente care îi vizitau familia, printre care se număra și poetul Percy Bysshe Shelley, pe care Mary l-a cunoscut și s-a căsătorit cu el în 1816.
**Frankenstein: Încercări și Succese**
Romanul „Frankenstein” a fost conceput în timpul unei vacanțe la Villa Diodati, lângă Lacul Geneva, în 1816, alături de Percy Shelley, Lord Byron și alți scriitori contemporani. Din cauza vremii nefavorabile, cei trei scriitori au petrecut mult timp în interior, discutând despre știință și literatura gotică. Într-o seară, Lord Byron a propus un concurs de scriere de povești de groază, iar Mary Shelley a început să contureze ideea care avea să devină „Frankenstein”.
„Frankenstein” explorează teme de mare complexitate, inclusiv etica științifică, natura umanității și izolarea. Povestea lui Victor Frankenstein și a „monstrului” său a capturat imaginația publicului și a stârnit dezbateri profunde despre responsabilitatea creatorului și despre limitele științei.
**Viața Ulterioară și Lucrări**
După succesul inițial al „Frankenstein”, Mary Shelley a continuat să scrie și să publice lucrări, inclusiv romane, eseuri și critici literare. Printre lucrările sale se numără „The Last Man” (1826), un roman distopic despre sfârșitul umanității, care reflectă temele de anxietate și izolare similar cu cele din „Frankenstein”. De asemenea, ea a editat lucrările soțului ei, Percy Shelley, și a contribuit la popularizarea acestora.
Mary Shelley a avut o viață marcată de tragedii personale, inclusiv pierderea a mai multor copii și moartea prematură a soțului ei, Percy, într-un accident de barcă în 1822. De asemenea, a trăit într-o perioadă dificilă din punct de vedere social și economic, dar a reușit să își mențină reputația și contribuția în literatura engleză.
**Moștenirea**
Mary Shelley a fost recunoscută postum ca una dintre cele mai importante figuri ale literaturii gotice și science fiction. „Frankenstein” a avut un impact durabil asupra culturii și literaturii, influențând atât literatura cât și cinematografia modernă. Lucrările sale continuă să fie studiate și apreciate pentru profunzimea tematicilor și complexitatea personajelor.
Mary Shelley rămâne o figură emblematică a literaturii, ale cărei contribuții au depășit limitele timpului său și continuă să inspire și să fascineze cititorii din întreaga lume.
Iată un fragment din romanul „Frankenstein; sau, Prometeul modern” de Mary Shelley. Acesta este un pasaj din capitolul 4, în care Victor Frankenstein descrie momentul în care a realizat că a reușit să aducă la viață ființa sa creată:
„Mă aflam în fața lui, așa cum stăteam deasupra patului unui mort, când am văzut că un pic de mișcare l-a răspuns la atracția unui stimul extern. Am observat că avea o mișcare iritabilă în degete; am văzut că respiră. Eu eram pe deplin conștient de natura teribilă a experimentului meu, dar nu îmi puteam aduce aminte de vreo emoție mai profundă decât satisfacția pe care o simțeam, fiindcă începusem să percep faptele ca pe o serie de scene de teatru într-o tragedie temătoare.
Am observat că cel de care mă îngrijisem timp de doi ani întregi nu avea decât o perfecțiune în înfățișare; totul era considerabil la înfățișarea sa – îmi amintesc că am observat cu oroare și repulsie că avea buzele arse și îngălbenite de căldură, iar ochii – din care se răspândea o rază de lumină neîmpărtășită, de o intensitate înspăimântătoare – mi-au provocat un sentiment atât de profund, încât nu pot descrie, căci m-a cuprins o teamă teribilă.”
