
În fiecare an, pe 27 decembrie, imediat după sărbătoarea Nașterii Domnului, Biserica îl pomenește pe Sfântul Ștefan, primul martir creștin. Dacă ziua de Crăciun este dedicată bucuriei și luminii, ziua Sfântului Ștefan ne cheamă la reflecție, curaj și asumarea credinței.
Sfântul Ștefan rămâne o figură profundă a spiritualității creștine, nu prin putere sau autoritate lumească, ci prin tăria unei credințe care nu a cedat în fața fricii și a nedreptății.
Sfântul Ștefan nu a fost apostol și nu a ocupat funcții înalte. A fost un om ales să slujească, să ajute și să spună adevărul cu sinceritate. Simplitatea lui îl face apropiat de oameni, iar credința sa rămâne un exemplu de verticalitate și demnitate.
Unul dintre cele mai puternice momente din viața Sfântului Ștefan este legat de iertare. În clipele suferinței, nu a cerut răzbunare și nu a răspuns cu ură, ci s-a rugat pentru cei care îl prigoneau. Este o lecție greu de urmat, dar esențială: adevărata forță vine din iertare.
Sărbătoarea Sfântului Ștefan, celebrată pe 27 decembrie, ne invită să privim dincolo de agitația sărbătorilor și să ne întrebăm cum răspundem la provocările vieții. Este o zi care ne amintește că liniștea sufletului, răbdarea și iubirea pot învinge chiar și cele mai dure încercări.
Într-o lume grăbită și adesea conflictuală, Sfântul Ștefan rămâne un simbol al curajului tăcut și al credinței trăite, nu afișate. El ne arată că demnitatea și adevărul nu au nevoie de zgomot pentru a fi puternice.
Pe 27 decembrie, sărbătoarea Sfântului Ștefan ne oferă ocazia de a ne opri puțin, de a privi în interior și de a încerca să fim mai buni, mai iertători și mai aproape de valorile care dau sens vieții.
foto: imagine ilustrativă
[related_category_links]