Ca psiholog, vă recomand să vedem măsurile de austeritate și din perspectiva egalității de șansă, a echității, a asumării responsabilității și răspunderii în funcție de nivelul decizional. În acest moment, guvernul Bolojan duce austeritatea doar către cei care n-au avut nicio putere să decidă sau să participe la actul decizional: cetățeanul de rând.
Pensionarii, oamenii simpli, profesorii, muncitorii, inginerii, cadrele medicale și mulți alții sunt pedepsiți pentru proasta guvernare a premierilor Ludovic Orban, Florin Câțu, Nicolae Ciucă și Marcel Ciolacu, toți fiind supervizați de președintele Klaus Iohannis. Niciun parlamentar nu a vorbit în campanie despre austeritate. Toți au promis că România va merge pe un făgaș proeuropean, stabil, prosper, predictibil. Asta până când alegerile s-au încheiat.
Premierul Ilie Bolojan începe planul de austeritate cu o formulă guvernamentală ce are în alcătuire 5 vicepremieri, fiecare dintre ei având un aparat propriu ce înseamnă o cheltuială ce nu ține cont de austeritate. Premierul Ilie Bolojan nu coase sacul bugetului de stat pentru a astupa risipa, ci îndeasă tot mai multe grâne care se risipesc prin găurile din buget și astfel, ca orice manager limitat, îi pedepsește pe cei care muncesc, fără a limita cheltuielile excesive și risipa. Ba mai mult, consideră risipă veniturile celor care muncesc și a celor care mențin statul într-un echilibru fragil. Din rea–credință sau având o agendă pe care nu o comunică, premierul Bolojan provoacă ample mișcări de stradă și haos în România.
Mai jos, vă redau câteva dintre propunerile pe care eu le găsesc potrivite pentru a aduce bani la bugetul de stat, rapid și cu o răspundere proporțională a tuturor celor care primesc bani de la stat.