

OCD este caracterizată prin două componente principale:
Obsesiile: gânduri, imagini sau impulsuri nedorite și intruzive, care provoacă anxietate.
Compulsiile: comportamente repetitive sau ritualuri mentale menite să reducă anxietatea cauzată de obsesii.
De exemplu, o persoană poate simți nevoia să spele frecvent mâinile sau să verifice de nenumărate ori dacă a închis ușa, pentru a-și calma anxietatea.
OCD nu are o cauză unică, ci apare dintr-o combinație de factori:
Genetici: istoricul familial poate crește riscul apariției OCD.
Neurobiologici: anomalii în funcționarea creierului, în special în cortexul orbitofrontal și ganglionii bazali.
De mediu: traume, stres prelungit sau experiențe adverse din copilărie.
Îngrijorări obsesive legate de curățenie sau contaminare.
Nevoia de ordine și simetrie.
Gânduri agresive sau tabu intruzive.
Ritualuri mentale sau fizice care consumă mult timp și energie.
OCD poate fi gestionată eficient prin:
Terapia cognitiv-comportamentală (CBT) – în special tehnica de expunere și prevenire a răspunsului (ERP).
Medicația – antidepresive
Tehnici de relaxare și mindfulness – reduc anxietatea asociată cu obsesiile.
Mulți oameni cu OCD au reușit să ducă o viață normală după ce au urmat tratamente adecvate. De exemplu, persoane care nu puteau atinge obiecte publice fără ritualuri complicate au învățat, prin terapie, să-și controleze obsesiile și să-și gestioneze anxietatea.