autor – Publive Media TV
Publicat pe: 4 noiembrie 2025
Bunul-simț este, poate, cea mai simplă formă de inteligență socială. El nu ține de diplome, avere sau statut, ci de capacitatea de a înțelege limitele firescului, respectul pentru ceilalți și discernământul în fapte și atitudine.
În esență, bunul-simț înseamnă să știi când să taci, când să ajuți, când să asculți și când să lași locul altuia. Este acel cod nescris care face viața în comunitate mai armonioasă și care ar trebui transmis din generație în generație.
În cultura românească, expresii precum „a fi om de bun-simț”, „a vorbi cu bun-simț” sau „a te purta cu bun-simț” sunt elogii care cântăresc mai mult decât multe alte laude.
Pentru că trăim vremuri în care zgomotul, aroganța și egoismul par să domine discursul public.
Ziua de 4 noiembrie ne amintește că valoarea unei societăți nu se măsoară doar prin tehnologie și dezvoltare economică, ci prin modul în care oamenii se respectă între ei.
Un gest simplu – un salut, o mulțumire, un „te rog frumos” spus din inimă – poate schimba ziua cuiva.
Bunul-simț e cel care transformă străinii în prieteni și comunitățile reci în locuri în care oamenii se ajută.
Educația bunului-simț începe acasă.
Copiii nu învață respectul din predici, ci din comportamentul părinților.
Când văd cum mama își salută vecinii, cum tatăl ajută o persoană în vârstă sau cum familia ascultă fără a judeca, ei deprind instinctiv valorile care vor defini modul lor de a relaționa cu lumea.
În școală, bunul-simț ar trebui să fie o materie invizibilă, dar prezentă în tot: în felul în care vorbim, ascultăm, colaborăm sau acceptăm opinii diferite.
Un elev cu bun-simț va deveni un adult empatic, un coleg de încredere și un cetățean responsabil.
Respectul pentru reguli, curățenia orașului, traficul, locurile publice – toate acestea sunt domenii unde bunul-simț se vede și se simte.
Nu aruncăm gunoiul pe jos nu pentru că ne e frică de amendă, ci pentru că înțelegem că acel gest afectează pe toți.
Nu claxonăm nervos, nu trecem pe roșu, nu vorbim peste ceilalți — nu din frică, ci din respect și conștientizare.
Dacă fiecare ar adăuga o doză de bun-simț în comportamentul de zi cu zi, Bucureștiul, Clujul, Iașiul, Constanța sau orice alt oraș ar arăta altfel.
Un lider adevărat nu se impune prin frică, ci prin echilibru, respect și înțelegere.
Într-un birou, bunul-simț înseamnă să îți apreciezi colegii, să nu îți asumi meritele altora, să răspunzi politicos la e-mailuri, să mulțumești și să recunoști greșelile.
Este și o formă de inteligență emoțională: oamenii cu bun-simț creează în jurul lor o cultură a încrederii, iar organizațiile în care se cultivă respectul devin mai performante.
Dincolo de convenții sociale, bunul-simț este și o formă de liniște sufletească.
O persoană echilibrată, care nu reacționează impulsiv și care își păstrează calmul în situații tensionate, emană o energie pozitivă și inspiră încredere.
A avea bun-simț înseamnă, în fond, a trăi cu conștiința curată și a nu face altora ce nu ți-ai dori să ți se facă ție.
Nu e nevoie de parade sau discursuri oficiale.
E suficient ca, pe 4 noiembrie, să ne propunem să fim mai atenți, mai răbdători și mai politicoși.
Un mesaj de apreciere, o vorbă bună, un gest de generozitate sau o clipă de ascultare sinceră – toate sunt moduri de a onora această zi.
Școlile pot organiza activități tematice, iar companiile pot dedica această zi recunoașterii colegilor care se remarcă prin comportament civilizat și respectuos.
Trăim vremuri în care viteza și competiția par să fi înlocuit empatia și respectul.
Dar, dincolo de toate, bunul-simț rămâne busola morală care ne ține oameni.
A fi o persoană de bun-simț nu e o virtute rară, ci un gest zilnic de alegere conștientă:
„Astăzi aleg să fiu corect, calm, atent și recunoscător.”
Și, poate, dacă am repeta asta mai des, lumea ar fi un loc mai simplu și mai frumos.
Categorii populare
