În primul rând, vom semnala faptul că plânsul copiilor reprezintă un comportament firesc, cu rol de semnalare a unei neplăceri, dureri, neîndeplinirea unor dorințe etc.

Având in vedere faptul că o persoană adultă va reacționa prin întrebări și argumente față de ceea ce i se întâmplă, toate acestea fiind puse în seama unei gândiri critice deja formate, copilul va răspunde emoțional.

Când îi cerem unui copil să nu mai plângă, să ne gândim că-l privăm de exprimarea emoțiilor de a ne semnala prezența unei stări de disconfort pe care nu o înțelege și nu știe cum s-o explice sau să o soluționeze.

Totuși, pentru a evita plânsul ca formă de răspuns învățată pentru atragerea atenției adultului sau pentru neconformarea la reguli și situații ce presupun o oarecare disciplină, vom acționa în vederea asigurării copilului că e în regulă să plângă și că îl vom asculta în momentul în care se va liniști.