Editorial
Scris de Daniela Călin
Judecată, judecător, justificare, justiție
Iată patru cuvinte pe care le auzim des în spațiul public și care fac parte din viața noastră cotidiană, căci nu o dată, fiecare dintre noi face o judecată proprie asupra unei teme, unui subiect, unei persoane și, cu această ocazie devine judecător, care dă o justificare opțiunii sale, deci face un fel de justiție personală.
Mai auzim și despre justiția divină, o expresie folosită atunci când cineva scapă justiției statului, când încalcă legile în vigoare la un moment dat și este ca un fel de consolare că respectiva persoană nu va rămâne nepedepsită. Ar trebui să se întâmple rar acest lucru, însă, pare că, la noi în țară, multe personaje care au intrat în malaxorul justiției, au scăpat basma curată, iar unele dintre ele au rămas și cu banii obținuți prin diferite manevre și mecanisme, de la stat, devenind bogați și cinstiți cu acte în regulă. Și pentru asta a fost acuzată justiția, în general, căci noi suferim de păcatul generalizării și al confuziei termenilor, mai ales când generalizarea și confuzia convin celor care recurg la ele.
Analiză profundă de personalitate. Întrebări unice la fiecare încercare.
...
Este justiția vinovată de toate relele din țară?
Ecuații, logică pură și IQ vizionar. Demonstrează-ți valoarea!
Dovedim genialitatea în fiecare zi
Se certifică abilitățile intelectuale de excepție ale posesorului
...
Ca să răspundem la întrebare, ar trebui să vedem cu onestitate care este starea justiției în acest moment și dacă cei care arată cu degetul înspre ea, justiția, sunt obiectivi și dezinteresați sau dimpotrivă sunt cei care se derobează de responsabilitate, deși sunt vinovați de mersul lucrurilor în acest fel.
Cu cifrele pe masă, azi, când ne uităm la justiție, aflăm din comunicatele Consiliului Superior al Magistraturii că, la data de 22 mai 2026, pe rolul instanțelor se află 2.389.004 dosare, în toate fazele procesuale, gestionate în condițiile unor deficite uriașe de resurse umane, respectiv, lipsesc 800 de judecători, 4874 de grefieri și 712 asistenți ai judecătorului. Iar infrastructura materială( sedii adecvate, dotări tehnice corespunzătoare, digitalizarea mult invocată) este precară și ea.
Azi, când vorbim, Judecătoria Strehaia și Judecătoria Urziceni sunt propuse spre închidere din lipsa resurselor umane, negăsindu-se doritori pentru delegare sau detașare, printre magistrați, mai ales, având în vedere și retorica politicianistă împotriva diurnei magistraților detașați sau delegați la alte instanțe, pentru a asigura continuitatea serviciului public.
Lipsa unui număr atât de mare de grefieri ne dă o idee despre cât de mult este afectată activitatea administrativă de gestionare a dosarelor din instanțe și parchete, în care grefierul are un rol esențial, ca de exemplu, în citarea părților și tehnoredactarea încheierilor de ședință și a hotărârilor pronunțate. Grefierul are însă multe alte atribuții.
Nu avem datele complete despre numărul dosarelor din parchete, dar știm că sunt cam tot atâția procurori lipsă, iar despre numărul polițiștilor judiciari lipsă, iarăși, nu se cunosc public prea multe date.
Lipsa resurselor umane și a infrastructurii materiale și tehnice nu sunt singurele cauze pentru funcționarea justiției pe avarie, însă dintre acestea, se știe că volumul mare de acte normative adoptate cu nemiluita, fie de Guvern, fie de Parlament, de multe ori fără respectarea tehnicii normative și a Constituției, a generat numărul imens de cauze în instanțe.
Sistemul de justiție nu se rezumă însă doar la instanțe și parchete, ci poate fi definit ca un ecosistem mixt, în care instituțiile și profesioniștii ar trebui să-și îndeplinească atribuțiile astfel încât justițiabilul să beneficieze cât mai bine de acest serviciu public. În acest ecosistem, avocatul are și el un rol fundamental, iar celelalte instituții publice au de asemenea prerogative prin care asigură o bună funcționare a sistemului. Dar nu o fac întotdeauna, ba, dimpotrivă, ajută la culpabilizarea și demonizarea justiției.
Demonizarea și măsurile împotriva justiției
Justiția trebuie să fie respectată, finanțată corespunzător și susținută în spiritul cooperării loiale dintre cele trei puteri ale statului, adică dintre puterea legislativă, puterea executivă și puterea judecătorească, aceasta din urma fiind pilonul sistemului de justiție și în cele din urmă, un pilon al temeliei democratice a statului.
Or, puterea judecătorească a fost atacată sistematic de puterea executivă, de la anularea alegerilor prezidențiale din 2024, atât la nivel de discursiv, cât și acțional, prin legea de modificare a statutului magistratului asumată de Guvern și aprobată în Parlament.
Azi, prin proiectul de lege al salarizării se subminează din nou independența justiției, prin scăderea nivelului de salarizare pentru cei care au vechime sau vor să promoveze la instanțe superioare. Grefierilor cu vechime în profesie le scad salariile, iar magistraților indemnizațiile, făcând aceste profesii neatractive.
Sub pretextul rezolvării inechităților sociale, magistrații au fost mai întâi demonizați, stigmatizați, etichetați, decredibilizați ca și categorie socioprofesională, în paralel cu atacurile asupra organismelor profesionale reprezentative, inclusiv asupra președintei Înaltei Curți de Casație și Justiție. Apoi s-a trecut la adoptarea de legi care să le slăbească, independența și drepturile.
”Îmbuibați”, ”privilegiați”, ”pensionari speciali”, ”corupți”, vinovați de deficitul bugetar uriaș, care crește și în prezent văzând cu ochii, așa au fost prezentați opiniei publice, de către puterea executivă, printr-o retorică preluată de mass-media susținătoare, de comunicatorii de partid și de ONG-urile transformate în activiști politici, cu pretenții de experți în ale justiției.
S-a pus semnul egal între un caz și toți judecătorii. Dacă judecătorul X a fost prins drogat și corupt de infractori, toți sunt așa.
Dacă un judecător a lăsat 600 de dosare fără să motiveze hotărârile pronunțate, toți fac la fel.
S-a pus semnul egal între un procuror și toți ceilalți procurori.
Dacă procurorul Y a fost prins cu bani cu zeci de mii de euro în sediul parchetului al cărui șef era, rezultă că toți procurorii sunt corupți.
Dacă un procuror a lăsat dosarele în nelucrare, toți procurorii au procedat la fel.
S-a uitat intenționat că există o procedură,că într-un proces, judecă unul sau mai mulți judecători, în funcție de faza procesuală, deci nu judecă toți judecătorii, sau că într-o anchetă penală este desemnat un singur procuror, deci nu anchetează toți procurorii.
Dar generalizarea și confuzia între proceduri și persoane, cu semnul egal pus în dreptul justiției, a servit de minune scopului decidenților politici: găsirea vinovaților de problemele economice ale țării, de creșterea taxelor și impozitelor.
Cazuri singulare au fost prezentate ca normalizate și generalizate în justiție, iar corupția a devenit eticheta justiției, deși cei conectați la banul public sunt politicienii și nu invers.
Puterea executivă a folosit toate mijloacele de comunicare pe care le avea la îndemână, într-o luptă asimetrică și inegală contra magistraților, iar dl. președinte a avut partea dumnealui de contribuție, căci inițiatorul retoricii agresive a fost dumnealui.
În această bătălie pentru câștigarea susținerii electoratului, calculul a fost unul simplu, contabil și guvernul a mizat pe el: într-un dosar sunt cel puțin două părți, iar una dintre le pierde inevitabil. Așa că a fost exploatată acea nemulțumire a celor care au pierdut cauzele.
Durata mare a proceselor cauzată de subfinanțarea sistematică a fost un alt argument exploatat de cei interesați în deturnarea atenției publice de la adevărații artizani a dezastrului economic în care se găsește România. Se cere judecătorilor să facă minuni.
O indemnizație de 11.000 de lei e prea mare pentru un judecător de judecătorie care soluționează în jur de 1800 de dosare pe an, în timp ce pentru un ministru care e și parlamentar, e normal să încaseze o dublă indemnizație, chiar și triplă, dacă mai ocupă încă un post de ministru interimar.
Unde se află justiția azi?
Justiția noastră este ca ”un bolnav cronic”, căruia i se dau medicamentele vitale cu țârâita. Moare puțin câte puțin.
Or ”sănătatea” unui stat care se pretinde unul de drept se măsoară în primul rând în ”sănătatea” sistemului de justiție. Când justiția suferă, statul ajunge să fie catalogat în rândul democrațiilor ca fiind unul cu regim hibrid.
Despre toate acestea, vom vorbi în această seară, în emisiunea ”Informat pe Drept”, la Publive Media TV, de la ora 19:00, cu d-na judecător Mădălina Elena Afrăsinie și cu dl. Cătălin Trăistaru, președintele Sindicatului Național al Grefei Judiciare ”Dicasterial”.
