
Călin Georgescu a câștigat dintr-o greșeală, candidatura lui fiind „necesară” pentru a rupe de la Simion. Să fie bine, să nu fie surprize. A dat lovitura vieții sale și a câștigat primul tur.
PNL și PSD au numărat voturile pentru că nu le venea să creadă. Când li s-a confirmat, au albit instantaneu. Au anulat voturile. Au primit acceptul, cred că și urecheala din partea UE. Pentru a nu-și pune populația în cap pentru o astfel de acțiune, dar și pentru a fi bine acoperită în comunicarea oficială, au vorbit despre amestecul Rusiei în alegeri, în susținerea lui Georgescu.
Bineînțeles, Rusia a băgat bățul prin gard. Doar nu era să scape un astfel de narativ oficial, care era atât de facil pentru intenția lor de a produce confuzie și haos în țările care susțineau Ucraina. Nu au mișcat nici măcar o rublă, au primit gratis asta!
Euforic, Călin Georgescu a încercat să lupte pentru a-și păstra poziția în ochii publicului. Cu cine s-a consultat? Cu gașca „legionară” care l-a susținut financiar pentru deplasări, cafele, bere și restaurante: Horațiu Potra & co.
Dacă ar fi avut o susținere a unor oameni bine poziționați, militari ori ba, s-ar fi consultat/consiliat cu aceștia. Faptul că este cunoscut în anumite medii nu este egal cu „a fost susținut de” acel grup.
Totuși, populația și-a mutat atenția de la George Simion la Călin Georgescu pentru că, nu-i așa, românii s-au simțit reprezentați de această „victimă” a sistemului. Era promisiunea că el va face altceva decât marketingul lui George Simion.
PSD, PNL și USR s-au simțit vizate, sprijinul lor electoral devenea incert, un capital important mutându-se în dreptul noului „guru”.
Asocierea cu Potra este călcâiul lui Ahile pentru acesta, Potra fiind un individ cu posibilități intelectuale reduse, cu o permanentă nevoie de adrenalină, dublată de o siguranță socială oferită de lucrul cu oameni din jandarmerie, poliție și alte structuri, la nivel de subofițeri, care erau tentați de un câștig rapid în Africa.
Bineînțeles, necalculat, agitat, sigur pe sine, agresiv, ușor de controlat și manipulat.
Îmbătat de ascensiunea „omului său”, Călin Georgescu, Potra vede o fereastră de oportunitate și se agită, își cheamă oastea de strânsură – cât de inteligent să fii să-ți bagi copilul într-o astfel de situație – și pune la cale un plan mirobolant: punerea pe tron a „Împăratului” Călin Georgescu!
Cât de inteligent să fie Călin Georgescu încât să se bazeze pe recuperarea unui vot anulat de CCR cu ajutorul lui Horațiu Potra și gașca sa? Ei bine, atât s-a putut, dacă îmi permiteți o astfel de exprimare!
Un nou „bineînțeles”: o parte a presei, reprezentată de niște… jurnaliști, avidă de afirmare rapidă și de consolidarea unei poziții de top venită ca o plească peste ei, s-a aliat imediat cu Călin Georgescu și au format o mișcare de eliberare a poporului român! Ha, ha, ha!
„Sistemul”, format de partidele „tradiționale”, i-a „ordonat” lui George Simion, fost apropiat de-al lui Georgescu, la momentul respectiv fiind unul dintre dușmanii săi, și Anamariei Gavrilă de la POT să îl flancheze pe Călin Georgescu și să preia sub control capitalul de imagine în creștere pe care îl genera „omul rușilor”.
De ce AUR și POT? Simplu: AUR = PSD, POT = PNL. QED.
Abia din decembrie 2024, după anularea votului de către CCR, era în formare o mișcare periculoasă pentru sistem, iar prezența „rușilor” ca etichetă era absolut necesară pentru sabotarea unui astfel de curent care scăpa de sub controlul de la „centru”, românii având resentimente față de Rusia după 50 de ani de comunism impus.
Lui Călin Georgescu i se pun în cârcă faptele lui Potra, este asociat cu acesta, este anchetat pentru „îndrăzneala” de a câștiga primul tur, trimis la poliție să dea cu subsemnatul și… compromis.
În toată această perioadă, Horațiu Potra arată că este instabil: fuge din țară înainte de a-i fi comunicată sentința de a nu părăsi țara, i se descoperă un întreg arsenal de arme și muniții de război, bani, bijuterii și mult aur.
Totuși, să nu fim naivi! Horațiu Potra fusese anchetat anterior, primise și o pedeapsă cu suspendare (sper să nu mă înșel), lucra cu oameni din structurile de forță și, paradoxal, nimeni nu știa de acest arsenal! Hai, zău așa!
„Asociere în vederea formării unui grup infracțional” și „asociere în vederea executării unor acțiuni de destabilizare a ordinii constituționale din România” sunt două capete de acuzare ce i se aduc lui Călin Georgescu.
Când este oprit în trafic de către o echipă de poliție condusă de un procuror, la comunicarea ridicării lui din trafic, „împăratul” Călin Georgescu – cel care mânca fructe din laba ursului și înota ca Putin prin apele înghețate – devine cât se poate de uman și cere la toaletă.
La propriu, întreaga operațiune l-a făcut să se pișe pe el. Scuzați-mi exprimarea, dar este sugestivă pentru a înțelege momentul, presiunea și oamenii.
Dacă era pregătit de ruși, Călin Georgescu se pișa pe „sistem”. Dar dă bine #marșlamoscova, o narațiune preluată rapid de cei care vor să pară occidentali cu orice chip.
În ianuarie 2025 se naște adevăratul curent suveranist – în fapt, un curent anti-clasă politică reprezentată de PSD, PNL și USR.
Pentru a nu se urca pe acest val puternic, în creștere, cine știe ce figuri „necontrolabile”, George Simion „salvează planeta” și se bagă în „pat” cu „împăratul” Călin Georgescu.
Georgescu îl acceptă pentru că, nu-i așa, libertatea e mai frumoasă și mai necesară decât orice gând de preamărire, iar sistemul are toate pârghiile să-i arate că poate face cu el cam orice.
„Turul doi înapoi”, „Călin președinte” – el, nu eu! – sunt doar câteva dintre lozincile cu care este întâmpinat de o populație tot mai apăsată de nevoi, cocoșată de taxe și impozite, dar destul de naivă să creadă că de acolo vine rezolvarea.
Cu Georgescu au rezolvat-o, dar pe cine să pună președintele României?
Pentru că nu voiau să se mai confrunte direct, „sistemul” se repliază și scoate din joben un personaj controlabil, testat în cel mai mare bazin electoral – Bucureștiul – cu o situație „complicată” în propria familie, suficient de bună pentru un nou narativ.
Așadar, „sistemul” a convenit să vi-l prezinte repede-repejor pe Nicușor Dan. Toți au agreat asta.
Elena Lasconi este devorată de propriul partid și trasă pe linie moartă.
Ponta, Simion, Crin Antonescu și restul au făcut o figură frumoasă în susținerea lui Nicușor Dan, i-au bătătorit calea către Cotroceni.
Se pare însă că nimeni nu i-a comunicat lui Crin Antonescu că este figurant, „iepurele” lui Nicușor.
După alegeri, PNL se întreba surprins ce treabă are Crin Antonescu cu ei și cine l-a deranjat din somnul de la Bruxelles. A avut grijă soția sa să-l adoarmă din nou în uitarea politică!
Să revenim la Georgescu.
Pentru că noul președinte, Nicușor Dan, și-a preluat prerogativele, a dat mâna și dosarele cu aliații europeni, a fost „înghițit” de Casa Albă, iar în vocabularul românilor cuvântul „președinte” avea deja un alt corespondent, „sistemul” s-a văzut cu sacii în căruță și l-a eliberat de povara prezenței la poliție.
Dar, sub jurământ de onoare că va sluji țara și interesele „sistemului” până la moarte. Altfel, dosarele se vor redeschide.
Înțelegând că nu are nicio șansă să ajungă președinte, Călin Georgescu a ales să se alinieze frumos în spatele unui curent de nemulțumiți, nu în fața lui, așa cum ar face un lider adevărat.
De, esența de „sfânt” se diluează când ți se dictează „de la pădure” că nu ești dorit.
Parcă îl aud pe Putin cum i se adresează lui Trump:
„Auzi, Donald, prietene, când ajungi la Moscova pentru că Călin Georgescu mi-a dat țeapă?”
Cacofonie intenționată. La fel precum politica din România.
foto: Facebook / Călin Georgescu