
Scris de Daniela Călin
De ce vorbim din nou despre justiție?
Sistemul de justiție din România a devenit subiectul unor dezbateri tot mai intense în spațiul public, mai ales de la data învestirii actualului guvern demis prin moțiune de cenzură, când premierul Ilie Bolojan a început să vorbească în aparițiile la diverse canale de televiziune preferate despre inechitățile din societatea românească, subliniind faptul că este inechitabilă ca magistrații să se pensioneze atât de devreme și să aibă o pensie de serviciu atât de mare, “atâtea privilegii” față de cetățenii obișnuiți. Ulterior, premierul a reluat aceste afirmații în declarațiile de presă, iar comunicatorii partidelor din alianța de guvernare le-au repetat până au fost preluate și rostogolite pe toate platformele de socializare de rețelele de comunicare ale acelorași partide – membrii de partid, simpatizanții, votanții sau justițiabilii cu experiențe amare în instanțele de judecată penale sau civile, după caz.
Nu era prima dată când se vorbea despre “vârsta fragedă” de pensionare a magistraților și despre privilegiile acestora. Anterior, chiar în timpul campaniei electorale, fost activist civic, reclamant frecvent în instanțele de judecată, în luptele sale contra dezvoltatorilor imobiliari, președintele în exercițiu s-a declarat nemulțumit de instanțele de judecători, de activitatea inspecției judiciare, dar și de cea a procurorilor care nu luptau suficient împotriva corupției inclusive a celei din justiție și a evaziunii fiscale.
După începerea mandatului prezidențial, vârsta de pensionare a magistraților avansată de președinte și repetată constant de premier a fost de 47 de ani, iar pensia vehiculată în mass-media era de 5000 de euro. O vârsta de pensionare într-adevăr fragedă și o sumă amețitoare pentru pensionarii obișnuiți ieșiți la pensie între 60 și 65 de ani, cu o pensie între 1000 de lei și 3-4000 de lei, majoritatea dintre ei, nepunându-i la socoteală și pe cei care au lucrat în agricultură, ale căror pensii erau sub pragul legal.
Campania de denigrare stigmatizare și decredibilizare a magistraților începuse.
Contextul inițierii campaniei împotriva magistraților
Pe fondul anulării alegerilor prezidențiale din 6 decembrie 2024 prin celebra Hotărâre nr 32 a Curții Constituționale a României, atât Guvernul Bolojan, cât și președintele aveau de dat explicații cetățenilor români cu privire la cauzele creșterii galopante a inflației, a datoriei publice, a scăderii economice, dar mai ales cu privire la cauzele anulării alegerilor și interzicerea dreptului de a candida al câștigătorului din turul I al alegerilor prezidențiale din 2024 și al președintelui unui partid parlamentar, europarlamentar cu simpatii declarate pentru Federația Rusă și pentru Putin. Doi candidați care nu au fost niciodată condamnați printr-o hotărâre penală definititivă de către o instanță de judecată, hotărâre prin care să li se fi fost interzise și drepturile electorale, dar care au fost scoși din joc de către aceeași Curte Constituțională.
Dovezile mult promise privind ingerința rusă în alegeri și manipularea campaniei electorale au întârziat să apară, iar raportul promis de către președintele țării nu a fost prezentat publicului nici azi.
În condițiile unei polarizări politice și a divizării profunde la nivelul electoratului, era nevoie de niște vinovați și de justificări care să deturneze atenția publică de la adevăratele probleme ale oamenilor. Și vinovații au fost găsiți. Erau magistrații care au ajuns vinovații de serviciu pentru tot ce se petrece rău în țară
Ei au devenit ținta atacurilor constante ale guvernului și foarte repede s-au transformat în “dușmanii poporului”, vinovați și de dezastrul economic, și de creșterea inflației, și de viața grea, și de traiul din ce în ce al prost al majorității covârșitoare al poporului român, pe fondul sărăcirii accentuate.
Discursul politic centrat inițial pe vârsta de pensionare și pensiile speciale s-a lărgit incluzând toate drepturile și obligațiile magistraților, dar și atribuțiile principalelor organisme reprezentative din justiție, fiind prezentate trunchiat, distorsionat și manipulator. De la pensii speciale, nesimțite, s-a trecut la indemnizații nesimțite și nemeritate. Miliardele de euro plătite pentru toate pensiile de serviciu și cele cu adevărat speciale, cum sunt cele ale parlamentarilor au fost contabilizate în dreptul magistraților, deși procentul care-i privește este unul infim.
Drepturile salariale restante ale magistraților, neachitate de peste 10 ani de către guvernele țării au fost un alt prilej de controversă intenționat adusă în atenția opiniei publice. S-a vorbit despre miliardul care trebuie plătit acestora și nu s-a mai vorbit deloc despre multele miliarde de euro din bugetul public ajunse în buzunarele firmelor de casă și ale sinecuriștilor de partid de prin diferite funcții și posturi publice, după cum nu s-a mai vorbit nici despre indemnizațiile și privilegiile membrilor puterii executive sau ale parlamentarilor.
Cazurile punctuale de corupție din justiție au fost gerneralizate, inducându-se ideea în percepția publicului larg că toți magistrații sunt corupți.
Atacul la persoană a fost direcționat împotriva reprezentanților magistraților din Consiliul Superior al Magistraturii și a președintelui Înaltei Curți de Casație și Justtitie. Atacuri verbale însoțite de acțiuni clare. O parte a societății civile a cerut schimbarea actualei conduceri, ba chiar a și protestat pentru schimbare, pe motiv că se exercitau presiuni, erau controlați magistrații prin modalitatea de delegare pe funcții, de detașare sau promovare la instanțele superioare și pentru că erau făcuți scăpați corupții, prin aplicarea prescripției. Cele afirmate au fost însă susținute și de o mică parte dintre magistrații activi la care s-au adăugat mai mulți magistrați pensionari, nemulțumiți de anumite aspecte din cariera lor, analizate prin filtrul percepției și experienței proprii, exprimate chiar într-un faimos documentar Recorder, despre justiția așa-zis capturată. De aici s-au tras și faimoasele consultări al președintelui de la Cotroceni cu “magistrații reclamanți” care, într-un final au fost câteva zeci, față de numărul superior care semnase lista doritorilor de vorbit cu președintele. Pensionari sau nu, unii dintre ei au fost mai curajoși în spatele conturilor de social media, preferând să rămână în anonimat.
Discursul verbal a fost însoțit de măsuri legislative, iar magistrații s-au văzut cu statutul modificat peste noapte. S-a modificat vârsta de pensionare, după ce fusese deja modificată în 2023, sub pretextul îndeplinirii unui jalon din PNRR pentru a nu fi pierduți banii europeni. Nu contează cum sunt condițiile de lucru, care sunt lipsurile și problemele de personal și de infrastructură materială și logistică, era musai ca magistrații să se pensioneze la 65 de ani.
De aici s-a trecut la modificarea legilor justiției și s-a înființat chiar și un comitet la nivelul guvernului, în care au ajuns reprezentanți ai societății civile, selectați de premier după criterii știute doar de dumnealui, desființat în cele din urmă, printr-o hotărâre a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Puterea judecătorească șubrezită din plin și- a dat seama că trebuie să reacționeze în fața încercărilor de slăbire a independenței sistemului de justiție și de control al acestuia. Consiliul Superior al Magistraturii a denunțat campania și acțiunile de subminare ale independenței magistraților și încălcări ale statului de drept și adoptat o hotărâre prin care a descris mecanismele folosite, instituțiile și persoanele care au acționat în acest sens. Hotărârea care a fost tradusă și în franceză, și în engleză, a fost afișată pe pagina de internet a CSM și comunicată și Comisiei Europene și asociațiilor profesionale internaționale ale magistraților.
Ce au uitat și uită mereu contestatarii justiției?
Au uitat că justiția este făcută de oameni, pentru că magistrații sunt și ei oameni ca noi, dar totuși diferiți.
Denigratorii au căutat vinovați pentru orice și i-au găsit în persoana magistraților, dar nu prea vorbesc despre problemele și greutățile sistemului de justiție. Nu vorbesc despre numărul mare de dosare (peste 3.600.000 în fiecare an) cauzate de legile multe și proaste și de modificările legislative frecvente, de spațiile insalubre, fără asigurarea condițiilor minime de sănătate și securitate în muncă, de lipsa de personal și a infrastructurii materiale și logistice, de interdicțiile impuse de profesia de magistrat și de eforturile considerabile pentru îndeplinirea atribuțiilor, de multe ori cu sacrificarea vieții de familie și a sănătății.
Și mai ales, au uitat că în spatele dosarelor, în sălile instanțelor, în birouri și la arhive, justiția este făcută de oameni. Oameni care au familii, copii, greutăți, rate la bancă și facturi de plătit, care au vise și speranțe ca noi toți. Oameni care au dreptul să fie respectați pentru ceea ce reprezintă și pentru toate sacrificiile făcute.
Despre viitorul justiției și despre faimoasa „normare” a activității instanțelor, voi vorbi astăzi, 28 iulie, în emisiunea „Informat pe Drept” , de la ora 19.00, la Publive Media TV, cu invitații mei, dl. Judecător de la Curtea de Apel Pitești, președintele Asociației Next Judex, cu d-na judecător Andreea David-Iancu, președinta Judecătoriei Alba Iulia, și cu d-na judecător Mădălina Elena Afrăsinie, de la Tribunalul București.
Urmăriți-ne!