
Federația „Sanitas” a organizat, la București, joi, 16 iulie 2026, o conferință de presă cu tema „Greva Sanitas împotriva politicilor economice și sociale ale Guvernului”. De la prima citire a acestei invitații m-a surprins faptul că această grevă se îndreaptă împotriva unor politici economice ale unui… guvern. Poate fi unul trecut, prezent sau viitor. Cum România are un viitor incert, bănuiesc că au făcut referire la toate guvernele ce s-au perindat pe la Palatul Victoria, alegând o denumire generică.
În cadrul recentei conferințe, jurnaliștii au fost informați că ministrul Pîslaru — iată cât de ușor am identificat cu ce guvern se luptă Sanitas! — a negociat prea puțin cu sindicatele în ceea ce privește sistemul național de salarizare, alocarea coeficienților de salarizare, sporurile etc. Președintele Sanitas, dl. Iulian Pope, a declarat că domnul Pîslaru nu are habar de varietatea profesiilor din sistemul de sănătate, de importanța și clasificarea acestora, de responsabilitățile pe care le au toți cei care se prezintă la muncă în sănătate, dar domnia sa propune și dispune cât să încaseze fiecare om în parte.
Federația Sanitas a ridicat stindardul de luptă și a anunțat deschiderea unui front împotriva unui guvern care refuză dialogul social sau îl mimează cât să conteze în fața publicului de pe Facebook. Totuși, nu putem trece cu privirea peste faptul că sistemul național de sănătate are o lipsă cronică de personal, iar cei rămași sunt suprasolicitați, mulți dintre ei fiind când clienți ai spitalelor, pe diferite secții, cu diferite boli profesionale, când angajați ai acestui sistem. Practic, sănătatea se îngrijește pe sine, nu știu dacă mai există disponibilitate și pentru pacienți.
Vor face grevă pentru obținerea unor bani mai mulți la salariu, dar, dacă îi vor obține, pe ce-i vor cheltui angajații din sănătate? Pe tratamente? După atâția ani în care am produs emisiunea „Raportul de gardă” alături de vicepreședintele Sanitas, Răzvan Gae, pot spune că aceste greve au un grad ridicat de cinism… sindical. De ce? Pentru că de ani buni nu vorbim decât despre bani, mai puțin despre calitatea vieții angajatului din sistemul național de sănătate. Dacă s-a vorbit despre acest aspect, a fost doar pentru a fi justificată cererea salarială, ceea ce se înscrie la categoria cinism. Federația Sanitas este un colos sindical care ar putea să-și orienteze acțiunile plecând de la acest aspect — calitatea vieții. Salariul este doar o parte a acestui concept, nu întotdeauna cel mai important. Va reuși Sanitas să-și schimbe politica de comunicare și acțiune? Își va permanentiza poziția publică în relația cu mediul politic, cu executivul și cu legislativul? Depinde de noua conducere a acestui sindicat.
Ce am văzut azi la conferința de presă? Frustrare, nervozitate, confuzie în ceea ce privește viitorul celor care activează în sistemul național de sănătate. Nu le e ușor celor din sindicat. Ce se întâmplă în România se poate traduce ca fiind o înmormântare națională, inclusiv pentru sănătate. Ar fi fost corect ca reprezentanții Sanitas prezenți la conferință să poarte doliu. Drapelul lor să poarte doliu. În România nu vorbim despre sănătate, ci despre a fi asistat în procesul de trecere în neființă. În România nu vorbim despre salarii decente, ci despre un ajutor de înmormântare decent. Un salariu decent poate fi încasat doar dacă ai condiții de muncă decente. Așa ceva nu există în spitalele din România. Pentru a înțelege despre ce vă vorbesc, am să vă trimit pe ejobs.ro să vedeți ce oferte de muncă vin din Germania. Un asistent medical generalist poate primi un salariu net cuprins între 2400 și 4000 de euro. Atenție, nu este un asistent din camera de gardă care poate face ture de noapte!
În România se vorbește despre înarmare, despre apărarea patriei împotriva dușmanilor externi, despre miliarde de euro investite în arme și muniție. În România nu se vorbește despre faptul că oamenii mor… pe gratis!
Succes, Sanitas! Vă doresc să reușiți să opriți politicul de a pune lacătul pe ușile unităților sanitare!
