În ultimii ani Uniunea Scriitorilor a inițiat câteva proiecte specifice de anvergură, considerate în stare să spargă zidul indiferenței generalizate de care atâta ne plângem, mă refer desigur la dezinteresul flagrant pentru literatură, pentru cultura scrisă și implicit pentru creatorii acesteia, scriitorii.
Zis și făcut – ceea ce nu e puțin lucru pentru un scriitor evazionist, nu?
Oricum am lua lucrurile, la sfârșitul anului 2007 aveam confecționate și inscripționate nu mai puțin de 124 plăci memoriale, pe care figurează numele a 167 scriitori; această cifră, impresionantă prin ea însăși, nu poate da însă o idee corectă privind amploarea acțiunii despre care tocmai aminteam decât dacă o raportăm la cifra de circa 60 de plăci memoriale pe care Uniunea noastră (USR) le-a pus în ultimii 60 de ani.
Am considerat că marii noștri scriitori, făuritori de cultură, merită până la urmă, după o viață de privațiuni, umilințe și eșecuri (ignorați de semenii lor, disprețuiți de rude și cunoscuți, neînțeleși de familie, obstrucționați de birocrația nemiloasă, invidiați de confrații fără har), binemerita de la această națiune măcar neuitarea pe care o conferă, simbolic în definitiv, o placă de marmură albă pe locul pătimirii lor întru Artă, Frumos și Adevăr.
O binevenită atenționare pentru insul trecător pe străzile capitalei: „Aici a trăit și a creat între anii… scriitorul…”
Dar, va fi sesizat cinstitul nostru concetățean apariția acestor plăci memoriale?
Ion Lazu – scriitor
