Potrivit Evangheliilor, Iisus Hristos i-a luat pe trei dintre ucenici – Petru, Iacov și Ioan – și a urcat cu ei pe un munte înalt. Acolo, S-a schimbat la față înaintea lor: „Fața Lui a strălucit ca soarele, iar hainele Lui s-au făcut albe ca lumina” (Matei 17:2).
Această transfigurare a fost o revelație a dumnezeirii Sale, o clipă în care ucenicii au văzut, pe cât le era posibil, slava adevărată a Mântuitorului.
Schimbarea la Față nu este doar despre Hristos, ci și despre noi înșine. Este o chemare la a ne schimba inima, gândirea, viața. Așa cum Hristos S-a arătat în lumină, și noi suntem chemați să devenim „fii ai luminii” (Efeseni 5:8).
Această sărbătoare ne îndeamnă la curățenie sufletească, la a urca propriii noștri „munți Tabor” prin rugăciune, post, smerenie și iertare.
În popor, Schimbarea la Față marchează și un prag: sfârșitul verii și începutul toamnei. În multe regiuni din țară, credincioșii duc struguri la biserică pentru a fi binecuvântați. Este și o zi în care se spune că natura începe să se schimbe – frunza începe să ruginească, iar păsările migratoare se pregătesc de drum.
Spiritual, însă, accentul rămâne pe ideea de transformare interioară – o convertire sinceră și o reînnoire a sufletului.
Schimbarea la Față este un moment în care suntem invitați să ne oprim din tumultul zilnic și să ne întrebăm:
📌 Cum arătăm noi înaintea lui Dumnezeu?
📌 Câtă lumină mai există în sufletul nostru?
Sărbătoarea ne reamintește că transformarea nu este doar posibilă, ci și necesară pentru a-L urma pe Hristos în slavă.
Schimbarea la Față a Domnului nu este doar un episod biblic sau o sărbătoare de vară, ci o poartă spre lumină – o invitație la urcuș duhovnicesc, la renaștere spirituală și apropiere de Dumnezeu.
Fie ca această zi să ne găsească pregătiți să ne schimbăm… la față, dar mai ales la inimă.
