

Sfântul Ilie a trăit în Regatul Israel, în secolul al IX-lea î.Hr., într-o perioadă în care poporul evreu se îndepărtase de Dumnezeu. Prin rugăciunea sa, a oprit ploaia timp de trei ani și jumătate, pentru a arăta puterea lui Dumnezeu. Este cunoscut pentru confruntarea cu preoții păgâni ai zeului Baal și pentru urcarea la cer într-un car de foc tras de cai înflăcărați – un simbol al sfințeniei și curajului său.
În cultura populară românească, Sfântul Ilie are o aură de forță și teamă. Se spune că:
Tunetele și fulgerele din ziua sa sunt semne că prigoanește diavolii cu carul său de foc.
Nu se lucrează în gospodărie, ca să nu aducă grindină și furtuni asupra ogoarelor.
Apicultorii recoltează mierea pe 20 iulie, considerând-o „mierea Sfântului Ilie”.
În unele zone, se țin târguri și hramuri, unde oamenii vin îmbrăcați în port popular și participă la slujbe și obiceiuri străvechi.
Sfântul Ilie este un exemplu de credință și dreptate, dar și de putere a rugăciunii. Este considerat ocrotitorul aviatorilor și este invocat adesea în rugăciuni pentru ploaie, în special în perioadele secetoase.
Sărbătoarea Sfântului Ilie este una puternic încărcată de spiritualitate, dar și de simboluri naturale – foc, ploaie, fulgere și rodul pământului. Este o zi în care oamenii privesc spre cer cu respect și speranță, dorind pace, belșug și sănătate.