Tragedia mamei de 35 de ani ucise pe trecerea de pietoni în București. De ce lipsește educația rutieră și cum putem preveni alte drame

În urmă cu câteva zile, Bucureștiul a fost martorul unei tragedii care a zguduit întreaga țară. O mamă de 35 de ani, care împingea căruciorul cu copilul ei, traversa regulamentar pe o trecere de pietoni. Într-o secundă, viața ei s-a sfârșit. Un șofer a lovit-o în plin. Copilul a scăpat ca prin minune. Ea – nu. O familie distrusă, un copil care nu-și va mai vedea mama niciodată, iar noi, ca societate, din nou în fața aceleiași întrebări: De ce se întâmplă asta mereu?

Aceasta nu este „încă o știre”. Este realitatea crudă a drumurilor din România. O realitate în care trecerea de pietoni nu garantează viața. În care educația rutieră este tratată superficial. În care graba și neatenția valorează mai mult decât o viață omenească.

Problema de fond: România nu are educație rutieră, are doar sancțiuni 

De mici, nu suntem învățați cum să ne comportăm în trafic. Nu la școală. Nu în familie. Nu la TV. Șoferii învață doar „cum să ia permisul”, nu cum să respecte viața. Pietonii cred că trecerea este un scut invincibil, deși trăim într-o țară cu șoferi grăbiți, obosiți, distrași sau agresivi.

În ultimii ani, România rămâne în topul țărilor din UE la număr de morți în accidente rutiere. De ce?

• Lipsă de educație rutieră încă din școală

• Infrastructură periculoasă (treceri nesemnalizate, iluminat slab, lipsa limitatoarelor)

• Legi blânde

• Lipsă de controale reale

• Cultură a vitezei și a „merge și așa”

Rezultatul? Drumurile devin ruleta rusească.

Ce trebuie să înțeleagă ȘOFERII 

– La trecere NU ai prioritate, ai RESPONSABILITATE.
– O secundă de neatenție poate costa o viață.
– Mașina ta e o armă dacă o conduci fără minte.
– Dacă vezi un pieton cu copil – redu viteza înainte să te oblige legea.
– E mai important să întârzii 10 secunde decât să distrugi o familie pe viață.
– „Nu l-am văzut” nu e scuză, e recunoașterea propriei nepăsări.
– A conduce înseamnă a anticipa, nu a accelera.

Ce trebuie să știe și PIETONII 

Da, pietonul are drepturi. Dar în România, trebuie să aibă și instinct de supraviețuire.

– Uită-te înainte de a păși, chiar dacă ai verde.
– Nu presupune că șoferul te vede. Mulți NU te văd.
– Asigură-te că ai contact vizual cu șoferul.
– Nu grăbi copilul sau căruciorul direct pe trecere.
– Fii atent la mașinile de pe banda 2 dacă cele de pe banda 2 s-au oprit.
– Nu traversa „pe încredere”. Traversăm „pe verificat”.

Nu înseamnă că pietonii sunt vinovați. Înseamnă că trăim într-un mediu periculos și trebuie să ne protejăm reciproc.

De ce nu avem:
– Semaforizare inteligentă la treceri periculoase?
– Limitatoare de viteză în zone pietonale?
– Ore de educație rutieră în școli?
– Campanii permanente, nu doar după tragedii?

România reacționează, dar nu previne. Așteptăm „încă un caz” ca să „se ia măsuri”.

Educatia rutieră nu mai e opțională. E o chestiune de viață și de moarte.

Tragedia mamei de 35 de ani din București nu este un „accident”. Este rezultatul unui sistem bolnav în care viteza trece înaintea respectului, iar viața omului nu este protejată suficient.

Schimbarea începe cu fiecare dintre noi.
Ca șofer – încetinește.
Ca pieton – fii vigilent.
Ca părinte – învață-ți copilul.
Ca stat – pedepsește dur și educă timpuriu.
Ca societate – nu mai accepta normalitatea tragediilor.

Categorii populare