Toată lumea vorbește sau gândește despre independența justiției, poziția Oanei Gheorghiu față de magistrați ș.a.m.d. Bineînțeles, populația este suverană și are dreptul să-și spună părerea, argumentând cum știe și după cât pricepe. Și da, întotdeauna are dreptate! Indiferent că este de partea justiției sau că este împotriva acesteia, cetățeanul are dreptate! Lui i se iau bani din buzunar, prin taxe și impozite, iar aceștia alimentează un sistem pe care îl percep în fel și chip.
În acest moment, reprezentanții justiției ar trebui să stea oleacă deoparte și să privească nu doar la cum să negocieze cu politicul, ci și cum sunt reflectate acțiunile sale în conștiința publică. Nu le place ce văd? Ei bine, asta înseamnă că cineva trebuie să facă un audit al percepției publice privind justiția și să investească acolo unde trebuie. Poate în comunicarea publică, poate în regulamentele interne, cele care ar duce la un răspuns de însănătoșire a corpului magistraților ș.a.m.d.
Când vezi că nu există reacții oficiale atunci când magistrații se însoțesc cu politicienii la chermeze, cumpărături personale, sunt cumetri cu cei care sunt clienți ai tribunalelor, nu sunt explicate pe înțelesul tuturor anumite dosare/spețe importante, poate nu suficient, există acuze de relații partinitoare, de scurgeri de informații în presă, informații care dau o anumită direcție în percepția publică care, mai apoi, se regăsește într-o motivare a instanței etc, atunci starea actuală e cât se poate de … corectă.
Politicul are antrenament în relația cu publicul consumator de servicii ale statului, ale justiției, și va face tot ceea ce-i stă în putință să câștige prin presiunea cetățenească. Va motiva că asta e o cerință a măriei sale, publicul. Așadar, sistemul de justiție e obligat să contribuie la informarea corectă și să deschidă căi de comunicare directe cu presa și populația.
Hai, la treabă toată lumea!
