
În România, povara fiscală reflectată de taxele și contribuțiile sociale a reprezentat în 2022 doar aproximativ 27 % din PIB, situându-se printre cele mai scăzute valori din UE Lemonews. Asta în timp ce media UE se apropie de 40 %, iar în Europa de Est state precum Polonia sau Ungaria ating 34-35 % Romania Insider. Situația are două fețe: pe de-o parte, taxele mai mici pot încuraja investițiile; pe de altă parte, eficiența redistribuirii este redusă, fiind accentuată de impozitele pe consum, mai regresive, și un sistem de impozitare flat, care nu atenuează inegalitățile Romania Insider.
În contrast, China are o povară fiscală net inferioară: veniturile fiscale au scăzut de la 18,5 % din PIB în 2014 la doar 13,8 % în 2022 Rhodium Group. Taxele sunt formate preponderent din TVA (aprox. 30 % din venitul fiscal total) și impozitul pe profit, însă au un rol moderat ca instrument de redistribuție IMF . Totuși, autoritățile au reformat în ultimii ani sistemul fiscal, reducând taxele pe consum și simplificând administrarea fiscală IMF .
În România, sprijinul social este limitat: cheltuielile pentru muncă, șomaj sau asistență socială sunt de 5 ori mai mici decât media OECD, iar beneficii minime rămân scăzute ca proporție din venitul mediu disponibil OECD. Disparitățile rurale sunt profunde – rata sărăciei în mediul rural era de 34 % în 2022, comparativ cu doar 6 % în mediul urban OECD. Regiunile Nord-Est și Sud-Vest figurează printre cele mai sărace din UE, iar comunități marginalizate – precum romii – continuă să se confrunte cu excluziune și acces redus la serviciile esențiale Wikipedia.
Situația chineză, deși nu dispunem de date la fel de clare, este caracterizată de dezvoltarea rapidă și extinderea infrastructurii, care au redus semnificativ sărăcia, deși inegalitățile rămân o provocare. Totuși, capacitatea statului de a investi prin companii de stat și finanțare directă – precum vânzarea de terenuri – a alimentat creșterea mai robustă decât în România Rhodium Group.
În România, dezechilibrele bugetare s-au acutizat: deficitul bugetar a ajuns la peste 9 % din PIB, cel mai mare din UE Reuters. Guvernul a propus majorări de TVA, taxe pe dividende și pe cifra de afaceri, în încercarea de a echilibra situația Reuters. Totodată, s-au angajat măsuri de austeritate: înghețarea pensiilor, a salariilor în sectorul public și tăieri bugetare Reuters. Încercări de amnistii fiscale recente au fost menite să îmbunătățească conformarea, dar deficitele rămân stringente Reuters.
China se bucură de resurse mult mai solide pentru investiții publice și infrastructură, alimentate nu doar prin taxe, ci și prin rețeaua sa de companii de stat – care execută lucrări direct –, prin control asupra terenurilor, dar și printr-un sistem centralizat eficient . Aceste mecanisme permit dezvoltarea rapidă și extinsă, reflectând o dinamică pe care România pur și simplu nu o poate replica în același ritm.
În China, în multe orașe moderne, spațiile recreative (parcuri, centre comerciale, facilități culturale) sunt omniprezente și integrate în stilul de viață urban: locuitorii au acces la transport public eficient, la zone curate și bine întreținute pentru petrecerea timpului liber. Statul investește constant în astfel de facilități, care sporesc calitatea vieții și oferă condiții decente chiar și pentru mase largi de cetățeni.
România, în schimb, se confruntă cu haos urban și siguranță inegală. Dacă în centrele mari – precum Cluj-Napoca, Timișoara, Brașov, București și Iași – orașele se află în top 100 cele mai sigure din lume Wikipedia, periferia și zonele rurale suferă din cauza sărăciei, infrastructurii precare și, uneori, a infracționalității ocazionale. Spațiile publice sunt neîntreținute, facilitățile pentru recreere sunt rare sau degradate, iar securitatea personală este percepută ca instabilă. Deși România are legi stricte pentru controlul armelor (puține crime cu arme de foc), mediul general încă nu inspiră încredere pentru relaxare în afara celor câteva orașe urbane sigure Wikipedia.
România și China nu sunt comparabile doar din perspectiva fiscală, ci mai degrabă din modul în care aceste politici influențează nivelul de trai. România, deși a avut o povară fiscală relativ scăzută, suferă din cauza lipsei investițiilor sociale, inegalității și dezvoltării economice modeste. Cetățenii se confruntă cu sărăcie, infrastructură prost întreținută și opțiuni limitate pentru recreere în condiții decentă.
China, în schimb, a creat un model de dezvoltare centralizat, susținut fiscal și administrativ, care, în ciuda problemelor sale, oferă cetățenilor facilități publice consistente și o viață urbană mult mai organizată.
Întrebarea rămâne: ce poate face România ca să nu fie doar „mai mult taxată”, ci și mai dezvoltată, mai sigură și mai decentă pentru toți? Politicile fiscale trebuie însoțite de investiții în oameni, spații și încredere în viitor – astfel încât fiecare să aibă nu doar drepturi, ci și condiții reale de trai decent.
foto: Curierul National