Editorial
Editorial scris de Daniela Călin
Ce se întâmplă cu o societate atunci când își lasă bibliotecile să se închidă, monumentele să se degradeze, artiștii să trăiască în precaritate, iar memoria colectivă să fie înlocuită de zgomotul propagandei? Poate cultura să fie tratată ca o cheltuială amânabilă, reluată în discursuri la fiecare început de mandat și sacrificată de fiecare dată când bugetul devine dificil?
Sau tocmai cultura este una dintre infrastructurile nevăzute ale unui stat: spațiul în care se formează identitatea, se păstrează memoria, se dezvoltă gândirea critică și se construiește capacitatea unei societăți de a recunoaște manipularea?
Analiză profundă de personalitate. Întrebări unice la fiecare încercare.
...
În această seară, de la ora 19:00, în cadrul emisiunii „Informat pe Drept”, difuzată de Publive Media TV, vom analiza capitolul dedicat culturii din Programul de guvernare 2026–2028 și vom întreba dacă măsurile anunțate pot produce o schimbare reală sau dacă domeniul cultural riscă să devină încă o dată „lebăda neagră” pe care guvernanții nu o văd decât după ce efectele neglijării devin imposibil de ignorat.
Ecuații, logică pură și IQ vizionar. Demonstrează-ți valoarea!
Dovedim genialitatea în fiecare zi
Se certifică abilitățile intelectuale de excepție ale posesorului
...
Doi invitați și trei Lebede Negre
Invitații ediției sunt jurnalistul Romeo Couți, coordonatorul volumelor din trilogia „Lebăda Neagră de pe Bosfor”, „Lebăda Neagră de pe Balaton” și „Lebăda Neagră de pe Neva”, și col. (r) SRI Tudor Păcuraru, contributor la două dintre volumele trilogiei.
Experiența lor deschide discuția dincolo de administrarea instituțiilor culturale. Cultura nu înseamnă numai, muzicǎ, spectacole, muzee, cărți și monumente. Ea înseamnă și felul în care o națiune își spune propria poveste, își apără memoria, își înțelege vecinătatea și își proiectează valorile într-un spațiu regional și internațional în care istoria este folosită tot mai des ca instrument politic.
Bosforul, Balatonul și Neva nu sunt doar repere geografice. Ele trimit la zone de putere, memorie și influență în care identitatea, propaganda, religia, istoria și geopolitica se intersectează. De aceea, întrebarea despre modul cum este proiectat cultura din programul de guvernare devine inevitabil și o întrebare despre reziliența României.
Ce promite Programul de guvernare
Capitolul dedicat culturii cuprinde 17 măsuri și acoperă o arie extinsă: strategie sectorială, finanțare multianuală, concursuri pentru conducerea instituțiilor, acces la fonduri europene, revitalizarea serviciilor culturale locale, redeschiderea bibliotecilor, educație culturală, salvarea patrimoniului, digitalizare, statutul lucrătorului cultural, drepturi de autor, piața cărții, film și diplomație culturală.
Printre cele mai concrete promisiuni se află selectarea a 100 de comunități-pilot pentru refacerea serviciilor culturale, susținerea unei noi legi a bibliotecilor, un program care să aducă elevii în muzee și săli de spectacol, intervenții asupra patrimoniului aflat în risc imediat, integrarea platformelor ePatrimoniu și eMonumente și pregătirea participării României ca invitat de onoare la Târgul Internațional de Carte de la Frankfurt din 2028.
Programul vorbește și despre manageri selectați prin concurs, comisii majoritar independente, limitarea mandatelor, reducerea inechităților salariale și finanțarea predictibilă a filmului. Pe hârtie, arhitectura este amplă și atinge probleme reale ale sectorului.
Finanțare predictibilă, dar fără o țintă predictibilă
Cultura este prezentată drept o prioritate, însă finanțarea sa rămâne condiționată de traiectoria fiscală. Programul promite creșteri etapizate și instrumente multianuale, dar nu stabilește un procent minim din buget, un calendar de creștere și nici sumele necesare pentru fiecare angajament.
Cum poate fi verificată o promisiune fără o valoare de referință? Cât costă redeschiderea și funcționarea unei biblioteci? Cine finanțează personalul calificat, colecțiile, transportul elevilor și mobilitatea artiștilor? Ce se întâmplă după încheierea celor 100 de proiecte-pilot?
Diferența dintre o intenție și o politică publică nu este dată de formularea generoasă, ci de buget, termen, indicator și răspundere. Cultura nu poate deveni predictibilă dacă finanțarea ei rămâne prima care se amână și ultima care se explică.
Cine conduce instituțiile de cultură
Programul propune ocuparea conducerii instituțiilor publice de cultură exclusiv prin concursuri de proiecte de management, cu comisii majoritar independente, mandate de cel mult cinci ani și limitarea interimatului la termenul legal.
Este o promisiune importantă într-un domeniu în care interimatele prelungite și numirile contestate au slăbit adesea încrederea profesioniștilor. Dar cine stabilește independența membrilor comisiei? Cum sunt publicate criteriile, punctajele și motivările? Ce se întâmplă dacă autoritatea refuză să organizeze concursul la timp?
Depolitizarea nu se obține prin cuvântul „concurs”, ci prin reguli care fac imposibilă controlarea rezultatului din exterior.
Patrimoniul nu poate aștepta următorul mandat
Guvernul anunță identificarea unui „număr relevant” de obiective de patrimoniu aflate în risc imediat și începerea intervențiilor în 2027. Formula este însă prea elastică pentru a permite controlul public. Un monument care se prăbușește nu poate fi salvat printr-un obiectiv general și nici printr-un calendar fără dată de finalizare.
Vom discuta despre necesitatea unei liste publice a urgențelor, despre criterii transparente de selecție, despre responsabilitatea autorităților și despre legătura dintre patrimoniu și viața comunităților. O clădire istorică restaurată, dar închisă, nu este readusă în viața comunității. Un patrimoniu digitizat, dar inaccesibil publicului, rămâne o arhivă invizibilă.
Cultura ca apărare împotriva manipulării
Programul de guvernare vorbește despre diplomație culturală, traduceri, expoziții, turnee și conectarea creatorilor la rețeaua diplomatică. Vorbește mai puțin însă despre cultura ca resursă de securitate democratică.
Într-o regiune în care propaganda rescrie trecutul, exploatează frustrările și transformă identitatea într-o armă, protejarea memoriei istorice și formarea gândirii critice nu sunt teme secundare. Bibliotecile, școala, muzeele, presa culturală, filmul și literatura pot oferi societății instrumentele prin care să distingă între istorie și mitologie politică, între apartenență și manipulare, între patriotism și propagandă.
Dar apare și limita necesară: cum poate statul să sprijine memoria și reziliența fără să transforme cultura într-un vehicul al propagandei oficiale? Cum protejăm libertatea artistică atunci când finanțatorul este chiar autoritatea publică? Și cine decide ce poveste despre România este proiectată în exterior?
Cartea românească și diplomația culturală
Participarea României ca invitat de onoare la Târgul de Carte de la Frankfurt din 2028 poate fi o oportunitate majoră. Pentru a nu rămâne însă un eveniment de câteva zile, ea trebuie pregătită prin traduceri, contracte editoriale, selecții profesionale, promovarea autorilor și continuitatea prezenței lor pe piețele internaționale.
Ce autori și ce idei va prezenta România? Cum vor fi selectate proiectele? Ce rămâne după încheierea târgului? Diplomația culturală produce rezultate atunci când are continuitate, libertate artistică și o strategie care depășește schimbarea unui ministru sau a unui director.
O dezbatere despre ce fel de țară vrem să fim
În această seară vom discuta despre finanțarea culturii, politizarea instituțiilor, accesul comunităților mici, biblioteci, patrimoniu, statutul creatorilor, drepturile de autor, carte, film și prezența culturală internațională a României. Vom încerca însă să răspundem și la o întrebare mai dificilă: este cultura un domeniu care primește bani numai după ce sunt rezolvate toate celelalte probleme sau este chiar una dintre condițiile prin care o societate poate înțelege problemele, poate rezista manipulării și poate decide lucid asupra viitorului său?
Cultura devine o „lebădă neagră” pentru guvernanți atunci când este ignorată până în momentul în care costurile lipsei ei nu mai pot fi reparate printr-o simplă rectificare bugetară.
Urmăriți „Informat pe Drept”, astăzi, 20 octombrie 2026, de la ora 19:00, la Publive Media TV, alături de jurnalistul Romeo Couti și col. (r) SRI Tudor Păcuraru.
