Imediat după Revoluție, în alcătuirea FSN – Frontul Salvării Naționale intrau mulți dintre profesorii universitari, ingineri și alți profesioniști din mai toate domeniile de activitate, deținători de carnete de partid (PCR). Aveau CV-uri impecabile, formau și conduceau structuri importante din economia României postdecembriste. Mulți dintre aceștia și-au păstrat funcțiile de conducere în companiile statului sau chiar au fost propulsați în ministerele nou formate. Pentru că și rudele lor, prietenii, tovarășii de luptă comunistă erau deținători de cv-uri „remarcabile”, fiind considerați cetățeni de nădejde pentru că își demonstraseră calitățile înainte, dar și după decembrie 1989, erau recomandați să ocupe posturile bine remunerate, de regulă, la vârful ierarhiei.
Considerați a fi noul val de specialiști, de oameni de bine, născuți din cenușa revoluției anticeausiste, „pilele” se bucurau de toate privilegiile posturilor ocupate. Pentru a nu fi legate direct de „tutorele” care le-a recomandat, angajarea sau numirea era asigurată într-o direcție, instituție sau minister „departe de casă”. Dacă vreun jurnalist descoperea ițele care duceau la sursa recomandării, repede săreau propagandistii să-i toarne cuvinte de ocară în cap pentru că, vezi doamne, cv-ul și experiența persoanei ce făcea obiectul anchetei jurnalistice erau BETON.
Isteria propagandei feseniste se încheia întotdeauna cu un pseudorationament de proslavire, după cum urmează: Dar pe cine voiai să punem, domne? Voiai să aducem vreun papagal, vreun neica nimeni? Avem nevoie de specialiști adevărați, nu de diletanți sprijiniți și îngăduiți de opoziția încropită din ăștia trăiți prin străinătate! E patriot, domne! A stat în țară și a suferit cu poporu’, nu s-a lăfăit pe la Londra sau Paris ca copilu’ lu’ cutare! Ce dacă ta’su a fost comunist? Ce vină are el? Sau ea, după caz. Să fie lăsat să demonstreze ce poate!
Propaganda era de neclintit în fața probelor care arătau că propulsatul, plantatul, își datora cv-ul și experiența trâmbițată tot recomandărilor, nu calităților profesionale.
La vremuri noi, aceleași obiceiuri.
Alina Gîrbea, cumnata lui Cătălin Drulă, candidatul USR la Primăria Capitalei, fostul șef al aceluiași partid, este numită pe funcția de secretar de stat în Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene condus de Dragoș Pâslaru. Cei doi, Pâslaru și Drulă, au împărțit aceleași valori progresiste, fiind animați de calitățile „gurului” Dacian Cioloș.
Stați așa, ați spus Dacian Cioloș??? Da, așa am spus! Păi, doamna Alina Gîrbea a lucrat cu Cioloș prin UE, e trecut în CV și propaganda useristă ne obligă să vedem această „recomandare”. Monșer, dar istoria se repetă, actorii sunt alții!
Domnul neamț Fritz ne face „jegoși” și „misogini” pentru că semnalăm un comportament imoral prin numirea distinsei doamne Gîrbea la MIPE. Pâslaru se scuză spunând că nu el a angajat-o. Drulă plânge pe facebook că familia ii este afectată de întreagă situație. Câtă suferință poate îndura „famiglia” useristă pentru o biată numire pe un post de secretar de stat. Unul neimportant în ministerul care împarte banii europeni.
Măi, jegoșilor, luați-vă labele împuțite de pe biata femeie și lăsăți-o să-și facă treaba! Cv-ul, experiența și familia o recomandă, ce mama dracului!
foto: Alina Gîrbea /Facebook
