Editorial
Există în ultimele zile o intensă dezbatere în presa scrisă și vizuală cu privire la plata premiilor sportivilor pentru rezultatele obținute în competițiile sportive oficiale internaționale (campionate mondiale, europene etc.). Din declarațiile sportivului David Popovici, acesta reclamă faptul că nu și-a primit premiile cuvenite începând cu anul 2024. La fel se întâmplă și în cazul altor sportivi, care sunt pe cale să-și piardă speranța că vor mai vedea aceste recompense.
În spațiul public circulă opinii conform cărora aceste premii ar fi opționale, în timp ce alte voci susțin, pe bună dreptate, că ele sunt obligatorii. Președintele Agenției Naționale pentru Sport (ANS) declară public că nu sunt bani alocați pentru premierea sportivilor. Pe de altă parte, Prim-Ministrul Ilie Bolojan declara în urmă cu două zile că fondurile au fost alocate.
Analiză profundă de personalitate. Întrebări unice la fiecare încercare.
...
Și totuși, unde sunt banii? Care este adevărul?
Ecuații, logică pură și IQ vizionar. Demonstrează-ți valoarea!
Dovedim genialitatea în fiecare zi
Se certifică abilitățile intelectuale de excepție ale posesorului
...
Înainte de a vedea unde se ascund sumele, să analizăm cu atenție prevederile legale. Paradoxal, Legea nr. 69/2000 prevede expres premierea sportivilor doar de la bugetele locale, în limita sumelor aprobate cu această destinație, potrivit art. 18^1 lit. f.
La Titlul X din aceeași lege – Protecția sportivilor de performanță – este reglementată exclusiv alocarea rentelor viagere. Totuși, la art. 18 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 69/2000, se prevede clar că ANS repartizează sumele destinate programelor sportive ale federațiilor sportive naționale și premierii performanțelor deosebite obținute la competițiile sportive internaționale oficiale.
Mergând pe firul legii, prin Hotărârea de Guvern nr. 1447/2007 (actualizată) privind aprobarea Normelor financiare pentru activitatea sportivă, sunt stabilite valorile exacte ale acestor sume destinate premierii celor care au obținut titluri mondiale, europene și olimpice, precum și a celor clasați până pe locul al șaselea. Astfel, la art. 25 din Normele financiare sunt detaliate cuantumurile acestor premii.
Și totuși, de unde provin banii?
Ca orice proiect de buget, acesta trebuie să plece de la elemente concrete de calcul. Având în vedere că aceste valori destinate premierii sunt repartizate (nu alocate direct) de către ANS, este evident că ele trebuie să apară în bugetul autorității statului la rubrica de transferuri, deoarece atât federațiile, cât și sportivii sunt persoane de drept privat.
Care este – sau ar trebui să fie – elementul de calcul legal? Potrivit art. 71 lit. a) din Legea nr. 69/2000, veniturile federațiilor sportive provin din „sume destinate finanțării programelor sportive proprii și înscrise în contractele încheiate cu organele administrației publice centrale sau locale, după caz”. Aceste programe sunt specifice fiecărei ramuri sportive, în funcție de elementele de cost (echipamente, materiale etc.). În mod normal, printre programele sportive sunt cuprinse și participările la Campionatele Mondiale și Europene.
Cum se ajunge însă la estimarea corectă a acestor sume pentru premiere? Mecanismul este cel prevăzut de Regulamentul de aplicare a Legii nr. 69/2000, aprobat prin HG nr. 884/2001. Pentru participarea la competițiile oficiale, federațiile sportive naționale înaintează, în vederea finanțării și autorizării participării de către ANS, o documentație tehnică ce cuprinde, printre altele, și obiectivele de performanță estimate. Acesta – și nu altul – ar trebui să fie elementul matematic pe care se fundamentează fondul de premiere.
Problema reală este cu totul alta. În mod normal, aceste sume destinate sportului de performanță trebuie prevăzute clar în Bugetul de Stat centralizat și aprobat prin lege de către Parlament.
Ce se întâmplă în realitate? Fie din nepricepere, fie din lene, ANS nu solicită cererile de finanțare ale federațiilor înainte de elaborarea propunerilor pentru Bugetul de Stat. Agenția preferă să estimeze „din pix” o sumă globală care nu satisface nici pe departe nevoile reale ale sportului de performanță. Concluzia este simplă: necunoașterea legii și neaplicarea ei.
Motivul din spatele acestei practici este unul pervers. Dacă ar aplica legea și ar respecta autonomia federațiilor sportive naționale, acestea nu ar mai putea fi controlate politic și discreționar de către ANS, ci ar intra sub controlul financiar direct al agențiilor Ministerului de Finanțe. Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 19/2023 (Recurs în Interesul Legii), a stabilit clar în considerentele sale că federațiile sportive naționale nu se supun legii-cadru nr. 69/2000 în privința organizării lor, ci se supun OG nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații. Ele sunt entități private autonome.
Adevărata vină aparține însă federațiilor sportive naționale. Acestea nu își cunosc drepturile și atribuțiile conferite de lege – întărite inclusiv de art. 165 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) – și continuă să se comporte ca niște slugi preaplecate la poarta clădirii din strada Vasile Conta nr. 16.
Nici nu este de mirare, atâta timp cât majoritatea sunt conduse de foști sportivi de performanță care au învățat „managementul” pe pista de concurs, nu în instituții de învățământ superior. Cât despre diplomele și titlurile de doctor cu care mulți se împăunează astăzi la birouri… știe deja o țară întreagă cum au fost obținute.
